El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui,
Evrei 5.7
Am vorbit despre acest exemplu al lui Isus, dar astăzi, vreau să studiez această comoară prețioasă, care ne va oferi înțelegerea necesară ce ne va ajuta foarte mult. Există un motiv pentru care, în multe cazuri, nu punem capăt suferinței. Desigur, acest lucru se datorează faptului că nu știm cum să procedăm. Prin urmare, dacă ceva se întâmplă în afara voinței lui Dumnezeu, trebuie să căutăm îndrumarea Lui pentru a obține scopul dorit.
Mântuitorul a venit ca om și, de aceea, trebuia să acționeze ca atare. Știind că, în jertfa Lui, El putea fi atins de moarte – natura diavolului – El nu a spus numai rugăciunile și cererile, ci le-a făcut și cu strigăte mari și lacrimi. Promisiunea spune că dacă strigăm către Domnul, El ne va răspunde (Ieremia 33:3). Atitudinea Învățătorului ne arată modul corect de a acționa, fără să credem că Dumnezeu este obligat să ne împlinească dorințele.
Hristos striga cu putere până la lacrimi. În mod normal, noi ne rugăm minute în șir, vorbim despre ceea ce avem nevoie și, de multe ori, nici măcar nu suntem în comuniune cu Dumnezeu. A crede că este problema Domnului să ne audă în orice moment înseamnă a face o mare greșeală. El a promis că ne va asculta, dar asta nu se va întâmpla dacă păcatele noastre Îi acoperă fața. Trebuie să îndeplinim condițiile pentru a ne apropia de Tatăl!
Este clar că, atunci când ne rugăm, duhul nostru trebuie să fie ferm în promisiunile lui Dumnezeu. Însă, asta nu înseamnă să te rogi cu glas tare, să strigi, deși, în anumite ocazii, acest lucru poate și ar trebui să se întâmple. Actul de a striga este o încordare a inimii noastre (uneori cu lacrimi), fiind siguri că vom fi auziți. Aveți grijă să nu imitați actorii, care plâng de profesie și, în unele cazuri, chiar folosesc lămâie sau alte trucuri pentru a face acest lucru.
Isus nu putea fi întinat, iar singura cale era să I Se ceară Tatălui să-I îndeplinească cererile Lui. Purtarea Învățătorului ne servește ca exemplu pentru ca cererile noastre să fie primite. De multe ori, creștinii își dau seama că vor cădea în păcat, dar nu fac nimic. Apoi vin angoasa, durerea și tristețea de a fi despărțiți de Dumnezeu. Dacă nu vrei să suferi, roagă-te până la lacrimi, iar Domnul te va auzi.
Răscumpărătorul trebuia să procedeze în acest mod, altfel, nici nu ar fi în Manualul Vieții. Însă, nicio scuză nu va fi acceptată pentru eșecul tău. Când simți că te afli într-o situație rea și există posibilitatea să cazi în păcat sau să contractezi o boală, strigă către Domnul cu rugăciuni și lacrimi. El este singurul capabil să te elibereze din ghearele lui Satana.
Lucrul bun este că Dumnezeu vrea mereu să te ajute. Isus știa că trebuie să fie Mântuitorul fără prihană. Așadar, ca și Învățătorul, trebuie să fim slujitorii lui Dumnezeu fără nicio pată. Trebuie să scoatem un strigăt puternic pentru a nu cădea în mâinile diavolului. Desigur, vom fi și noi auziți. Tu ce vei face?
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares