Câtă slavă nu a fost adusă Domnului din cauza noastră și câte milioane de oameni nu s-au convertit pentru că biserica nu și-a ocupat locul desemnat? Astfel, diavolul a acţionat nu numai printre necredincioşi, ci şi printre cei mântuiţi. Rezultatul este un popor care pretinde că este proprietatea lui Dumnezeu, dar trăiește nefericit și plin de probleme și, în multe cazuri, purtându-se ca cei nelegiuiți.

Încă din Vechiul Testament, Cel Preaînalt întreba dacă era ceva greu de făcut pentru El, dar oamenii vremii nu I-au dat un răspuns. Astăzi, unii oameni au încercat să obțină ajutorul sfânt, însă, pentru că nu sunt pe Calea care îi duce la Tatăl, nu primesc nimic. Drept urmare, își văd copiii și alți membri ai familiei suferind până la epuizare, când ar fi trebuit să țină slujbe de mulțumire lui Dumnezeu pentru ceea ce ar fi făcut pentru ei, dacă ar fi crezut.

Unde sunt minunile de netăgăduit pe care le-a făcut Domnul prin Isus și apostoli? Ori, Dumnezeu este același, dar omenirea s-a înrăutățit. Învățătorul a avertizat că tot ceea ce vine din trup, din dorințele și voința omului este zadarnic (Ioan 6:63). Nu putem minimiza slăvirea Tatălui ceresc la ceva rece, fără sens și, în multe cazuri, o adevărată mărturisire a înfrângerii. Trebuie să ne întoarcem la exemplul lăsat de Hristos pentru a fi pe placul Celui Atotputernic.

Scripturile ne avertizează că fără sfințire nimeni nu-L va vedea pe Domnul (Evrei 12:14). Cu siguranță, acest verset are legătură cu întoarcerea Mântuitorului. Însă, fără a modifica revelația, putem spune că acest lucru se referă și la viețile noastre de zi cu zi. Hristos a promis că va fi cu noi până la sfârșitul veacului (Matei 28:20); cu toate acestea, trăim ca și cum nu L-am cunoaște pe El și nici ceea ce poate face El pentru noi, chiar dacă spunem că El lucrează printre noi. Acolo unde este adevăr este izbăvire!

Nu trebuie să ne concentrăm atenția asupra miracolului, ci asupra Celui ne va ajuta și ne va onora de fiecare dată când vom urma îndrumările Domnului. Cel mai bun lucru în viață este să umblăm cu Dumnezeu, să ascultăm de Cuvântul Său și să păzim poruncile Lui. Acționând astfel, vom îndeplini condițiile ca El să ne iubească, așa cum Isus a iubit până la capăt pe ucenicii Săi. El nu va înceta să-Și iubească poporul acum sau la bătrânețe atâta timp cât Îi urmează poruncile și le respectă (Ioan 14:21).

Dacă Hristos ar fi astăzi în mijlocul nostru, ar lăsa oare ca orbii să rămână orbi și cei născuți cu probleme să rămână cu ele? Sau ar pune capăt tuturor suferințelor? Fără îndoială, Isus așteaptă de la noi să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut El (Ioan 14:12), dar dacă continuăm în trup, orbiți de strălucirea aurului, îngrijorați de viitorul nostru și al copiilor noștri și poftind la alte lucruri, nu vom obține nimic de la Dumnezeu. Îndurare!

Sunt văduve ca cele din Nain, care așteaptă ca reprezentanții lui Isus să le găsească și să le aducă copiii înapoi. Ce facem cu puterea Duhului Sfânt care ne-a fost dată? Vorbim în limbi, dar nu procedăm ca Domnul prin exemplele lăsate de El? Îi vom izbăvi oare pe cei dependenți de droguri, pe orbi, pe surzi, pe paralizați și pe cei care își neagă firea?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares