Uneori se pare că nu înțelegem faptul că Domnul este Cel care realizează lucrarea Sa. Noi suntem niște oameni fără soartă înaintea Lui, plângând pentru că s-a schimbat pastorul care conducea adunarea sau pentru că cineva foarte folosit de Dumnezeu a fost ridicat la Slavă. Făcând acest lucru, Îi rănim inima. Cel Atotștiutor știe mereu ce trebuie făcut și cum să fie realizată lucrarea. Astfel, toată lumea va beneficia de El. Aleluia!

Moise a fost mustrat de Domnul pentru că s-a oprit să se roage în loc să continue ce avea de făcut. Conducătorul a hotărât să ceară îndrumare de la Cel Preaînalt când a auzit că Faraon îi urmărea pe israeliți, pe care el însuși îi scosese din Egipt la porunca lui Dumnezeu (Exod 14:10). Ei se aflau într-un punct în care le era greu să scape. Trecuseră cu toții printr-o vale, cu munți înalți de fiecare parte și Marea Roșie în față. Atunci, Domnul i-a spus lui Moise să nu mai strige către El, ci să spună oamenilor să meargă înainte (Exod 14:15). Lucrul drept este să te supui crezând.

Mai târziu, probabil Iosua s-a prosternat în rugăciune, sugerând că Moise e cutare sau cutare în mâinile lui Dumnezeu. Aproape tuturor le este frică de necunoscut, de ceea ce s-ar putea întâmpla sub conducerea lor. De aceea, chiar își doresc ca, dacă Pavel ar fi aici, totul să fie diferit. Ori, Dumnezeu și-a folosit slujitorii în veacul lor, dar șă astăzi El vrea să ne folosească. Deci, trebuie să continuăm și să ne asumăm ceea ce este al nostru.

Atitudinea dreaptă a lui Iosua ar fi să se ridice și să conducă oamenii să meargă înainte pentru a intra în Țara Făgăduinței. Ierihon era un oraș puternic înarmat, protejat de ziduri înalte, așa că părea invincibil. Lucrările sfinte sunt mai mari decât acțiunile diavolului, care îl fac pe om să încerce să blocheze înaintarea Domnului. Dacă ar fi spuse dinainte, nimeni nu le-ar crede. Strategia revelată lui Iosua arăta ca o sinucidere colectivă, dar era planul perfect (Iosua 6:3-5).

În cazul trecerii prin Marea Roșie, mâna sfântă a lucrat până în cele mai mici detalii. Când Moise a lovit apele, Domnul a trimis un vânt de la răsărit să despartă marea, care venea spre ei, și a fost atât de puternică încât a reușit să despice apele (Exod 14,21). Însă, în ciuda formării și menținerii unui zid de apă, de parcă ar fi fost din stâncă, acest vânt a fost blând, deoarece nu a doborât nici măcar un copil sau vreun bătrân. Ce Dumnezeu mare!

Întorcându-se la Iosua, porunca Domnului a fost ca el să se ridice, pentru că el și poporul lui aveau să treacă Iordanul pe pământ uscat (Iosua 3:17), și asta în timpul anotimpului ploios, când râul se revărsa peste maluri. El nu ar trebui să plângă moartea lui Moise care, potrivit Domnului, nu s-ar întoarce niciodată pentru a conduce poporul Său. Indiferent de ceea ce te amenință, nu te teme! Cu Dumnezeu lângă tine, nu te vei împiedica și nu vei pierde lupta. Crede-mă, aceasta este taina.

Iosua trebuia să continue misiunea și, pentru a face acest lucru, trebuia să fie un viteaz adevărat și să nu cedeze obstacolelor. A trebuit să învețe să asculte de Cel Preaînalt. În acest fel, el a câștigat nenumărate bătălii în misiunea de a-i așeza copiii lui Iacov în țara dăruită de Domnul. Îndeplinește-ți misiunea și vei vedea că Dumnezeu a fost cu tine.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares