Dumnezeu nu primește slavă de la om. Acest lucru a fost spus de Isus (Ioan 5:41). În acest studiu, vom vedea importanța de a slăvi pe Cel Preaînalt așa cum se cuvine. Făcut desăvârșit, omul a fost partenerul Celui Atotputernic în creație, dând nume fiecărei făpturi (Geneza 2:19). După cădere, și-a pierdut privilegiile și, chiar dacă se străduiește din greu ca Domnul să-i primească închinarea, nu va avea succes. Avem nevoie de ajutor sfânt chiar și pentru asta!

Lauda pe care o poate primi de la noi Cel Preaînalt trebuie să provină de la El și, fără îndoială, ne aduce multe beneficii. Mai mult, trebuie să se facă prin faptele Sale mărețe – lucruri pe care omul nu le poate face sau primi decât cu ajutorul ceresc. Acest lucru se întâmplă deoarece legătura lui Dumnezeu cu oamenii a fost întreruptă când Adam a păcătuit. Astfel, dacă nu există atingere din Rai, este imposibil să dăruiești ceva Celui care este desăvârșit.

Lucrarea de salvare a omului din păcat este puternică și de o bunătate extremă a lui Dumnezeu, deoarece ne pune înapoi la locul nostru înainte de cădere. Acum, putem merge cu El în deplină armonie, pentru că ne îndreptăm spre Țara Făgăduinței. Propovăduirea Evangheliei – Vestirea cea Bună – tuturor a fost ultima poruncă a lui Isus (Marcu 16.15). Cei care cred vor fi mântuiți și vor primi capacitatea de a-L mări pe Domnul.

Vindecarea unui bolnav este, de asemenea, un fapt puternic în sine. Cât ai clipi din ochi, asta se întâmplă cu precizie, fără ca cineva să găsească o greșeală sau să spună că puterea a fost prea mare, dăunând vreunei părți a corpului celui căruia i s-a făcut binecuvântarea. Nu există nicio modalitate de a găsi vreun defect sau de a spune că binecuvântarea ar fi putut fi mai mare. Cel Atotputernic este desăvârșit în toate faptele Sale (Psalmi 18:30).

Există mai multe motive sfinte și adevărate care ne determină să lăudăm pe Creator și pe Tatăl, precum scăparea dintr-un accident, rezolvarea unei probleme grave și ieșirea dintr-un necaz. Chiar știind aceste lucruri, închinarea noastră va fi neputincioasă pentru a fi pe placul Celui care trăiește în plină lumină. De aceea, trebuie să-I cerem ajutorul pentru a nu-L înălța într-un mod zadarnic, ci bun și plăcut.

Lauda este primită atunci când este îndeplinită conform excelenței măreției Celui Atotputernic. Însă, acest lucru este imposibil ființei umane. Odată cu căderea din grădina Edenului, nu putem să-L înălțăm. Putem înțelege lauda drept comuniunea a două ființe care sunt din aceeași specie și condiții, dar se află în poziții diferite: El are totul, iar noi nu avem nimic. Cu toate acestea, Dumnezeu le pune la egalitate pentru a ne ajuta.

Cel Preaînalt ne îndrumă să-L slăvim pentru faptele Sale mărețe, precum și pentru capacitatea Sa de a avea o comuniune totală cu El. Din ea extragem ceea ce este necesar pentru a avea vieți împlinite. Prin urmare, cereți Domnului îndrumare și, prin credință, acționați și interacționați cu El.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares