Cel care își înalță sufletul către Domnul se va odihni în siguranță. Dacă îți ții ochii la El, diavolul și demonii săi nu vor ajunge niciodată la tine. Străduiește-te să ții cel mai prețios lucru pe care îl ai în cel mai înalt loc; astfel, nu vei fi la îndemâna vrăjmașului. Cine se încrede în Dumnezeu, crede în promisiunile Lui și le cere. Necunoașterea mărturiilor Celui Preaînalt te face să fii ținta atacurilor infernale.

Creștinul care are încredere în Domnul iese în evidență, deoarece, chiar dacă nu se poate ridica la nivelul stabilit pentru sfinți, atunci când recunoaște că are nevoie de ajutor, va striga și va primi răspuns. Cei mântuiți nu pot fi învinși de forțele întunericului, pentru că, așa cum în vremurile lui David, dușmanii lui Israel erau înfrânți de fiecare dată când atacau poporul lui Dumnezeu, tot la fel vor fi și adversarii noștri.

Vezi dacă ai trăit cinstit. Căci, dacă te-ai complăcut în minciună, ai părăsit pe Domnul și ai început să mergi după prințul întunericului. Ceea ce contrazice preceptele biblice este de origine diabolică. Prin urmare, asumându-ți astfel de lucruri, te-ai eliberat din mâinile lui Dumnezeu și ai intrat sub stăpânirea diavolului. Dacă nu poți rezista ispitelor, spune Celui Atotputernic.

Garanția că vom fi auziți de Cel Atotputernic este sigură. Chiar dacă mergem prin valea umbrei morții, Dumnezeul nostru este mereu gata să ne izbăvească de atacurile împărăției răului, care, de altfel, nu încetează niciodată. Însă, fiind protejat de Cel Atotputernic, vei câștiga bătăliile. Cei mântuiți sunt invincibili precum Dumnezeu.

Omul care se încrede în Domnul și Îi slujește din toată inima nu este niciodată făcut de rușine. Cel ce ne păzește nu doarme și nici nu ațipește. A nădăjdui în Dumnezeu este îndeajuns pentru ca El să-ți răspundă cererilor. Dimpotrivă, cel nelegiuit, când are nevoie de protecție sau putere pentru a învinge răul, va vedea că a procedat greșit. Astfel, va avea parte numai de eșec.

Chiar de crezi că nu ai păcătuit, trebuie să vorbești cu Cel Atotputernic. Cei care sunt ispitiți sau asupriți nu au vrut întotdeauna să greșească sau să păcătuiască, dar lipsa de cunoaștere i-a făcut pe mulți să sufere loviturile celui rău. Cei care nu își cunosc locul, chiar dacă și-au dorit greșeala numai cu gândul, trebuie să se împace cu Domnul.

Cei care greșesc conștient, bătându-și joc de bunătatea sfântă, vor regreta amarnic când mâna diavolului îi va ajunge. Însă, rugăciunile celor care se încred în Tatăl vor fi binevenite oricând. Pe scurt, cel mai bun lucru este să te încrezi în Dumnezeu și să asculți de El.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares