Cel care a primit mântuirea în Isus are una dintre cele mai mari misiuni încredințate de Dumnezeu celor care se tem de El: să dea slava cuvenită Numelui Său. Trebuie să alungăm forțele întunericului, dar ar însemna asta că-I dăm slava pe care o merită? Să stai făcând asta este îndrumarea acestui verset, sau mai este ceva de făcut? Avem o provocare de înțeles și de îndeplinit.

Ori de câte ori David se întorcea din lupte împotriva dușmanilor care voiau să-i nimicească poporul, el slăvea pe Cel Preaînalt. În acel timp, oamenii așteptau cu nerăbdare întoarcerea războinicului israelian. În același mod, trebuie și noi să-l învingem pe ispititor. Victoria noastră asupra oricărui atac al diavolului trebuie să-i învețe și pe alții să folosească Numele care este deasupra tuturor numelor. Aleluia!

Astăzi, purtarea oamenilor curajoși ai lui Dumnezeu trebuie să fie aceeași cu cea a eroilor din trecut. Văzându-i întorcându-se din război, cei care nu puteau merge (cum ar fi bătrânii, femeile și copiii) lăudau pe Domnul. Pe lângă prada adusă de viteji, un lucru era garantat: nu vor mai fi asupriți de dușmani și, cu inimile pline de bucurie, s-au închinat lui Dumnezeu. La fel trebuie să se întâmple și în zilele noastre!

Rugăciunea regelui Ezechia și a prorocului Isaia împotriva lui Sanherib, regele Asiriei, când a înconjurat Ierusalimul, a făcut ca o sută optezeci și cinci de mii de soldați asirieni să fie uciși și împăratul să se întoarcă acasă înfrânt. Astfel, Numele Domnului a fost lăudat și respectat. Acest lucru ar trebui să se întâmple de fiecare dată când suntem atacați de iad. A slăvi fără motiv nu înseamnă a da slava cuvenită lui Dumnezeu.

Hristos slăvea pe Tatăl ori de câte ori vindeca oameni paralizați, rezista ispitei și izbăvea pe cei în nevoie. Trebuie să ublăm așa cum umbla El. Sunt frați care nici măcar nu se gândesc să slăvească Numele lui Isus, pentru că, în loc să intre în lupta pentru a primi binecuvântări care să-i ajute și să-i binecuvânteze pe mulți, le este mai ușor să caute ajutor de la om. Sărmanii de ei!

A aduce daruri de mâncare înseamnă a-ți da sufletul cu dorințe, intenții și planuri, încrezându-te cu totul în Domnul. Aceasta înseamnă, de asemenea, cu o atitudine de supunere, să renunți la orice pentru a câștiga sublimitatea Celui Preaînalt pentru a te afla mereu în prezența Lui. Cel care nu se dăruiește lui Dumnezeu refuză ceea ce El a realizat și promite că va împlini pentru cei care Îl caută. Nu avem altceva de făcut decât să-L iubim cu adevărat!

După ce îți vei dărui viața la altar, vei descoperi că Tatăl te va folosi așa cum ți-ai dorit întotdeauna. Lipsa de darurilor împiedică pe Domnul să te binecuvânteze și să lucreze mai mult în viața ta și prin tine. Cu El, vei fi binecuvântarea pe care toată lumea o așteaptă. A da Numelui lui Isus slava pe care o merită este cel mai mare țel al vieții tale. Fără El, tot ceea ce există este gol și fără sens!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares