Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele.
Amos 9.14
Poporul lui Israel a fost mișcat și L-a slăvit pe Domnul la prorocirea înlăturării robiei sale. Ca oameni mântuiți, când înțelegem că această promisiune s-a împlinit pentru noi prin moartea lui Isus, un amestec de bucurie și tristețe ne cuprinde. Tristețe pentru că nu am înțeles înainte de vremea împlinirii făgăduinței și bucurie pentru că știm că vrăjmașul nu ne mai poate asupri.
Biserica trebuie să-și asume autoritatea și să treacă granițele pentru a desface lucrarea rea de pretutindeni. Oricât de mult se lasă oamenii înșelați de minciunile diavolului, evitând persecuțiile și suferințele ce pot surveni, cei care sunt cu adevărat eliberați, care Îl iubesc pe Dumnezeu, nu vor să piardă niciun minut. Lumea nu este încă a lui Isus din cauza celor nehotărâți și slabi în lucrarea lui Dumnezeu.
Nu ne putem considera niciodată mai buni decât alții. Trebuie să mergem la cei rătăciți, să le propovăduim mesajul mântuirii și în acest fel se vor converti. Mai mult, în loc să-i lăsăm singuri, ca pradă sigură a demonilor, trebuie să stăm alături de ei, să trăim printre ei și să-i facem să devină un popor special pentru Dumnezeul nostru. Isus ne-a dat deja un exemplu.
Ajungerea noastră în cele mai diverse țări trebuie să fie pentru a sădi vii. Nu este o vizită rapidă sau sporadică, ci trebuie să facem o alianță cu ei; altfel, înşelătorul îi va amăgi pe aceşti oameni şi vom vedea întâmplăndu-se printre ei ceea ce se întâmplă în multe naţiuni europene. Evanghelia a fost cândva credința majorității din aceste locuri. Însă, astăzi, ceea ce contează pentru ei sunt banii și păcatul. Domnul nu mai este slăvit în aceste părți.
Vinul pe care Dumnezeu îl obține din aceste noi câmpuri ale Evangheliei este cel mai delicios de băut, deoarece provine din credința care a apărut în oamenii care au plătit un preț mare pentru a trăi, fiind stăpâniți de diverse păcate. Totuși, auzind Vestirea cea Bună, s-au dăruit Păstorului cel bun, cu trup și suflet. Apoi, în nevinovăția lor, Domnul primește cele mai curate laude. Fără îndoială, din gura celor mici El a primit o laudă desăvârșită.
Sunt tot felul de roade duhovnicești care se nasc și cresc pe aceste meleaguri. Cei care nu se opresc să vadă lucrarea Celui Atotputernic printre acești oameni care au fost uitați nu pot înțelege de ce Evanghelia crește atât de mult printre acești credincioși minunați. Adevărul este că aceste vieți au fost bine hrănite și, ca urmare, au prosperat. Cu toate acestea, vom vedea lucrări și mai mari. Aleluia!
Implicați-vă în evanghelizarea lumii. Vă veți da seama cât de bine și de plin de satisfacții este să fiți la granițele Evangheliei. În scurt timp, vom vedea o trezire duhovnicească acolo unde nu am știut niciodată că este posibil.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares