Când poporul lui Dumnezeu nu stă de veghe, Domnul este întristat. Trebuie să citim mereu Scripturile, meditând la ceea ce ne atrage privirea. Altfel, nu vom auzi glasul Tatălui și atunci nu vom afla voia Lui. Dovada acestui lucru a avut loc atunci când israeliții au cerut un împărat, Samuel fiind unsul Domnului. Această cerere nu a venit cu adevărat din partea Celui Preaînalt, așa că n-ar fi trebuit niciodată făcută.

Multă vreme, ei au vrut să fie asemenea altor popoare, dar Domnul plănuise ca ei să fie diferiți. Însă, cum au insistat, li s-a răspuns. În cele din urmă, Cel Preaînalt le-a arătat că au greșit. Este bine să-ți revizuiești cererile. Dacă insiști asupra unui lucru pe care Dumnezeu nu ți l-a promis, Îi vei întrista inima. Sunt oameni care, dacă vor prospera, vor fi rătăciți pe vecie. Merită oare?

Ce e mai bine: să treci prin viață cu greutăți și să-ți câștigi mântuirea, sau să ai o mulțime de bunuri și să ajungi în iad? Prin urmare, nu te ridica niciodată împotriva rânduielilor cerești; de faci asta, te vei afla în ceea ce Kenneth E. Hagin a numit voința permisivă a lui Dumnezeu, în care El nu va avea nicio responsabilitate pentru ceea ce ți se întâmplă. Este bine să urmezi voia adevărată a Domnului, care are mare grijă să te apere de toate atacurile rele. Aleluia!

Era timpul secerișului grânelor când nu ploua niciodată în Israel. Samuel a adunat oamenii și le-a spus cât de mâhnit era Dumnezeu cu ei. Le-a amintit de ceea ce spusese Domnul despre refuzul Său ca ei să aibă un împărat. Apoi, i-a avertizat că, deși nu a plouat niciodată în acea perioadă, va chema pe Domnul să trimită ploi puternice. Astfel, vor afla căt de mult au supărat pe Cel pe care trebuiau să-L asculte, să-L laude și să-L respecte.

Deși israeliții au acționat pe cont propriu, nesocotind dorința Celui Atotputernic de a domni peste ei, prorocul a arătat că Dumnezeu este atât de bun încât nu va înceta să le satisfacă nevoile, atâta timp cât se temeau de El și Îi slujeau, ascultând de El și fără a se împotrivi hotărârilor Sale – atât ei, cât și împăratul care era acum în fruntea poporului. Domnul este bun!

Pentru a ști că răutatea lor era mare, Samuel i-a avertizat că va striga către Domnul ca să trimită ploi abundente. Desigur, asta li s-a părut ciudat, întrucât ploaia, în acele zile, era puțin probabilă. Cu toate acestea, când prorocul L-a chemat pe Dumnezeu, El a răspuns cu tunete și ploaie. De aceea, poporul s-a temut de Domnul și de Samuel. Pierderea trebuie să fi fost imensă, văzându-și recolta de grâu pierdută.

Nu ne rămâne decât să luăm seama la următoarea pildă: nu trebuie să cerem niciodată nimic în afara voinței lui Dumnezeu; din moment ce Domnul este Atotștiutor, El știe ce este mai bine pentru noi. Oricine se lasă amăgit de motivele proprii și face ceea ce îi place va descoperi că a procedat greșit. Dar, de multe ori, descoperirea vine prea târziu. Pierderea unei părți din recolta de grâu a fost începutul multor altor pierderi.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares