Viața lui Avraam a fost privită cu atenție de către cei care au auzit despre el, pentru că oriunde își punea mâna, binecuvântarea Domnului era dată. Succesul său l-a stârnit pe Abimelec, care și-a folosit păstorii pentru a-și însuși o fântână de apă săpată de păstorii lui Avraam. Atitudinea patriarhului l-a determinat pe regele filistenilor să-i propună un legământ, amintind de binele pe care i l-a făcut înainte.

Vestea despre ceea ce s-a întâmplat în Egipt, când Faraon a luat-o pe soția lui Avraam și a fost mustrat de Cel Atotputernic, s-a răspândit peste tot (Geneza 12:17). Oamenii au fost impresionați de apropierea lui Avraam de Dumnezeu, așa că au înțeles că a lupta cu el, din orice motiv, nu era un lucru bun. Căci, dacă se ruga, Cel Atotputernic îi venea în ajutor. Astfel, cel mai bun lucru de făcut era faci un legământ cu cei care erau în legământ cu Dumnezeu.

Cu ani înainte de această propunere, demonul care a intrat în Faraon și l-a pus să ia pe Sara, soția lui Avraam, l-a făcut pe regele filistenilor să acționeze în același mod (Geneza 20:2). Însă, când regele filistean a luat-o pe Sara de soție, a fost avertizat în vis de către Cel Atotputernic că e un om mort pentru ceea ce făcuse. Așa că, înainte de a se atinge de ea, i-a dat-o înapoi. Legământul lui Avraam cu Dumnezeu l-a orcotit până în acest punct. Legământul pe care îl avem cu Domnul ne protejează și pe noi.

Avraam a devenit foarte bogat, deoarece a avut binecuvântarea sfântă. Greșeala lui cu Agar, care i l-a dat pe Ismael, care nu era fiul făgăduit, îl necăjea, pentru că băiatul râdea de Isaac. Luând o hotărâre neașteptată, el a eliberat pe Agar și pe fiul ei, dându-le pâine și un burduf cu apă, iar ea a rătăcit prin pustiul Beer-Șeba (Geneza 21:14). Însă, nu au murit din cauza strigătului băiatului. Acest fapt i-a făcut pe toți să se teamă de omul care era prieten cu Dumnezeu. Aleluia!

Pe de altă parte, o altă situație l-a nemulțumit pe patriarh care, în orice moment, urma să ia atitudine împotriva filistenilor. Regele a închis ochii la purtarea pe care păstorii săi o aveau față de cei ai lui Avraam, luându-le fântâna de apă. Însă, văzând cum acesta a prosperat, regele filistean s-a umplut de frică și, împreună cu comandantul armatei sale, l-a căutat pe Avraam să semneze o înțelegere cu el înainte de a fi prea târziu.

Avraam a știut să negocieze clauzele acordului și, cu înțelepciune, i-a arătat nemulțumirea față de purtarea păstorilor regelui. De fapt, Abimelec a simțit ce s-ar putea întâmpla cu el dacă Avraam ar fi folosit forța pentru a răspunde pierderilor pe care le suferise. Regele ar urma să sufere o pierdere și mai mare, așa cum auzise despre cei patru regi care jefuiseră Sodoma cu ani în urmă.

Prefăcându-se că nu știe de purtarea păstorilor săi, regele a propus un pact prin care Avraam să jure pe Numele lui Dumnezeu că va avea față de el, de fiii și nepoții săi aceeași bunăvoință pe care o avusese el cu ani în urmă. Juruința a avut loc într-o ceremonie solemnă și serioasă. Ce lecție înțeleaptă!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares