Domnul nu este absent, ci prezent și iubitor. El nu a creat Pământul pentru a fi un paradis pentru oamenii dedați greșelii, care fură, mint, înșeală și fac rău altora, rămânând nepedepsiți. Știind că pierzania veșnică va fi plină de durere, El este răbdător și bun cu toată lumea, pentru ca oamenii să-și revină în fire și să se depărteze de calea rea. Dacă această pocăință nu se are loc, El va trebui să-i arunce în iazul cu foc, pregătit pentru diavol și îngerii săi (Matei 25,41).

Cel Preaînalt Se uita la Avraam, precum și la compatrioții săi și la cei vii de pretutindeni. Dumnezeu l-a văzut deosebindu-se de ceilalți, făcând binele, fără a practica idolatria și vrăjitoria. Patriarhul evreilor a fost mereu în căutarea Creatorului. Apoi, Domnul l-a chemat să-și părăsească țara, rudenia și casa tatălui său pentru a se duce într-un loc pe care i-l va arăta. Avraam s-a supus și a plecat fără să știe încotro merge.

Când Avraam era în Canaan, Cel Preaînalt i s-a arătat și l-a asigurat că va da acel pământ seminției sale. Dacă nu l-ar fi ascultat pe Domnul și ar fi rămas în Ur la caldeeni, Dumnezeu nu l-ar fi ucis, dar, din cauza acestui eșec, nu i-ar fi descoperit nimic mai mult și ar fi trăit normal. Însă, când ar fi murit, ar fi văzut că nu s-a bucurat de minunile pregătite pentru cei ascultători.

Acum, nu numai că i se asigurase binecuvântarea, ci și seminția. La fel, odată cu venirea lui Isus, promisiunile lui Dumnezeu sunt ale noastre, dar și ale celor care se trag din noi duhovnicește. Copiii noștri trebuie să învețe să fie și copiii noștri în duh. Dacă nu sunt născuți din nou, tot ce am învățat și am primit de la Tatăl nu le va aparține. Îndurare, Doamne!

De îndată ce Domnul i s-a arătat lui Avraam și a spus că pământul va aparține urmașilor săi, acesta a construit un altar lui Dumnezeu. De fiecare dată când Domnul îți oferă plăcerea de a duce un copil către mântuire, construiește un altar lui Dumnezeu. Când acel copil este în necaz, închină-te înaintea Celui Atotputernic. Așa trebuie să-I slujim, rugându-ne pentru oamenii pe care am avut privilegiul de a-i duce la El.

Nu ridica niciodată un altar „dumnezeului” tristeții din cauza unui copil care a pornit pe o cale strâmbă. Înainte ca el să înțeleagă lumea din jur, condu-l la Hristos și construiește un altar de mulțumire lui Dumnezeu. Când, într-o zi, dă semne că se va abate de pe căile vieții, mergi la acest altar în numele lui și revarsă-ți inima către Cel Atotputernic, spunându-I totul și urmând instrucțiunile Cuvântului.

Dumnezeu va da pământul pe care a umblat Isus, puterea pe care El a folosit-o și harul care a fost asupra Lui ție și seminției tale. Suntem seminția Învățătorului, noi și urmașii noștri, atâta timp cât slujim Celui Preaînalt. Veghează și roagă-te ca niciunul dintre ai tăi să nu se piardă, căci dacă o fac, poți fi responsabil pentru această pierdere.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares