Din închisoarea în care se afla, din cauza Evangheliei lui Hristos, apostolul Pavel a transmis un mesaj credincioșilor din Efes și, prin extensie, fraților din întreaga lume, care se dăduseră în grija bunului Păstor. Aceștia trebuiau să verifice cum au umblat înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că oricine a luat parte la vreo nelegiuire care a întinat un om din Împărăția Cerurilor este considerat responsabil pentru pierderea acestei vieți inestimabile.

Toți cei care au primit înțelegerea vieții veșnice au fost chemați să fie sfinți (Efeseni 1:4); prin urmare, trebuie să se examineze întotdeauna pentru a ști dacă sunt pe calea lui Dumnezeu. Cei mântuiți nu pot umbla precum cei care nu au înțeles încă semnificația de a fi izbăviți de sub puterea întunericului și strămutați în Împărăția veșnică. Singura lucrare pe care trebuie să o facem pentru Domnul este să trăim fără a fi motiv de păcătuire (Matei 18,7).

Chemarea noastră de a face parte din Trupul lui Hristos necesită o schimbare a obiceiurilor și o credință mult mai mare decât cea arătată de oamenii religioși. Când am fost mântuiți, am fost făcuți o împărăție și preoți pentru Dumnezeu (Apocalipsa 1:6). Ca preoți, trebuie să-I slujim ori de câte ori se ivește o oportunitate, iar ca împărați, trebuie să acționăm suveran în orice situație. El este sfânt; prin urmare, trebuie să fim și noi sfinți. Tu ce zici?

Potrivit lui Pavel, toți cei mântuiți trebuie să se poarte cu smerenie. Scripturile spun că Dumnezeu batjocorește pe batjocoritori, dar dă har celor smeriți (Iacov 4:6). Vezi bine, Biblia vorbește despre smerenie în toate sensurile, nu doar despre câteva atingeri ale acestei virtuți prețioase. Dacă acesta nu este unul dintre scopurile noastre, nu vom fi pe placul Domnului. Aroganța, mândria și alte defecte ale celor rătăciți nu pot exista în noi. La urma urmei, am fost născuți din nou în Isus Hristos.

Un alt factor principal este de a fi pătrunși de blândețe. Să nu ne preocupăm pentru cei care continuă să greșească și apoi să mintă când sunt confruntați. Cei blânzi, cei care se încred cu adevărat în Domnul, au liniște sufletească totală și Îi slujesc în acest fel lui Dumnezeu. De ce să ne pierdem judecata de suntem călăuziți de Duhul lui Dumnezeu? Ni s-a dat dreptul pentru a participa la pacea Mântuitorului, nu-i așa? Tu te bucuri de această pace?

Îndelunga răbdare – bunătatea plină de nădejde sau nădejdea cea bună – trebuie să fie una dintre virtuțile oamenilor dobândite prin harul sfânt. Am părăsit tărâmul nebuniei, pierzaniei și suferinței; acum, suntem cetățeni ai Împărăției Adevărului, păcii și puterii de a rezolva problemele. Prin urmare, trebuie să ne lăsăm călăuziți de Duhul Tatălui nostru, care ne face să-i iubim pe toți, inclusiv pe cei rătăciți.

În cele din urmă, Duhul Sfânt l-a folosit pe apostol pentru a spune că trebuie să ne îngăduim unii pe alții în dragoste, împlinind poruncile biblice. În biserica lui Isus, tonul nu trebuie să fie cel al unui duh neînduplecat în raport cu cei căzuți, ci al milei și solidarității, pentru a-i ridica și a-i conduce la comuniunea cu Domnul. Trebuie să acționăm și să fim așa cum ne-a învățat Isus. Amin!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares