Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie.
Psalmi 106.7
Israeliții care au plecat din Egipt au fost cei mai privilegiați din rasa umană, după căderea lui Adam până la venirea Mântuitorului. Toată lumea a văzut cele mai spectaculoase fapte făcute de Domnul înaintea lui Faraon prin Moise, când El Și-a scos poporul din țara lui Ham (Psalmi 105:23). Cu toate acestea, ei nu au luat aminte la lucrările sfinte. Astăzi, trebuie să fim atenți să nu facem aceeași greșeală, pentru că dacă o facem, Îl vom mâhni pe Tatăl nostru ceresc în același mod.
Deși acești oameni, sclavi ai uneia dintre cele mai mari împărății de pe Pământ, au văzut mâna lui Dumnezeu lucrând pentru binele lor, nu au dat atenție acestor realizări și, astfel, au pierdut mult din ceea ce ar fi putut obține de la Cel Atotputernic în timpul călătoriei spre Canaan. Cea mai rea pedeapsă, pentru că nu au avut încredere în Cel Atotputernic, a fost să nu ajungă în Țara Făgăduinței, umblând patruzeci de ani în pustie.
Timpul în care trăim este de o importanță deosebită pentru oportunitățile de a cunoaște pe Domnul ca niciodată înainte. Dacă am fi atenți la minunile lui Dumnezeu din trecut și am crede în făgăduințele Sale din zilele noastre, credința ne-ar crește cu siguranță și, în consecință, am primi mai mult de la El. Cu toate acestea, am acționat ca străini de Noul Legământ și, în loc să ne luăm locul în Hristos, ne-am rugat să fim izbăviți de relele noastre.
Dacă ne lipsește putere pentru a combate atacurile întunericului, vina este a noastră pentru că nu dăm atenție la ceea ce a făcut Cel Atotputernic și nu înțelegem cum El ne poate ajuta. Minunile care au avut loc în Egipt ne fac să credem că nu există nicio dificultate pe care să nu o putem depăși. Ori, tot ce a fost scris și realizat în zilele biblice este pentru învățătura noastră de astăzi; de aceea, trebuie să luăm în stăpânire ceea ce deja ne aparține.
Când au părăsit Egiptul, israeliții au văzut că îndurările Domnului erau mai mari decât nevoile lor; însă, chiar și așa, când au avut necazuri, au fost cuprinși de disperare. La fel se întâmplă și astăzi. Chiar dacă știm că Isus a luat asupra Sa bolile și suferințele noastre, ne-am rugat ca El să ne vindece, să ne dea putere, să biruim ispitele și să ne facă să prosperăm. O astfel de atitudine ne face să uităm că mântuirea ne-a fost făcută, iar Dumnezeu ne consideră vindecați!
Ceea ce a nemulțumit cel mai mult pe Cel Atotputernic a fost neascultarea copiilor Săi, pentru că atunci când i-a scos din robie, ar fi trebuit să fie partenerii Săi. Învață din această lecție și nu te răzvrăti împotriva a ceea ce a spus Dumnezeu. Suntem oamenii care avem dreptul să ne bucurăm de sănătate (pentru că prin rănile lui Isus am fost vindecați), să trăim în sfințenie (pentru că sângele Lui vărsat pe cruce ne-a curățat de orice păcat) și să prosperăm, întrucât Hristos ne-a asigurat toate nevoile.
Nu uita că miracolul pe care Dumnezeu l-a făcut pentru tine nu este tot ce a putut face El în numele tău, ci începutul unui ciclu de multe alte binecuvântări. Nu vei fi părăsit sau disprețuit la greu, atâta timp cât crezi și trăiești cu credință în Răscumpărătorul.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares