Îndrăcitul din ținutul gadarenilor, izbăvit de Isus, era la un pas de alienarea ireversibilă. Nu avea casă, trăia gol și era extrem de violent. Toate încercările de a-l aduce la realitate, chiar și atunci când era legat cu cătușe la mâini, și cu obezi la picioare, nu au avut rezultat, deoarece rupea legăturile și se întorcea în morminte, unde îi plăcea să stea. Motivul pentru care Hristos le-a poruncit ucenicilor să meargă pe partea cealaltă a mării a fost să-l elibereze.

Domnul știa că acea viață era prețioasă, așa cum de altfel toate sunt; de aceea, El a mers în ținutul gadarenilor. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să dea atenție îndrumărilor Sale. Desigur, sunt mulți oameni folosiți de diavol, dar Mântuitorul vrea să-i vadă izbăviți. Este extrem de plăcut să fii unealta Domnului pentru a face bine celui care este în nevoi. Prin urmare, respectă întotdeauna atingerile de Sus.

Trecerea a fost dificilă. Pentru că nu le-a păsat de Învățător, El s-a culcat. La fel, dacă nu profităm de ocazie pentru a învăța de la Domnul sau nu urmăm ceea ce ni s-a descoperit, diavolul vine cu amenințări. Când barca s-a umplut cu apă, ucenicii L-au trezit pe Isus, care a alungat vântul și apele și totul s-a liniștit. Apoi, i-a întrebat dacă au credință. Cine aude Cuvântul primește credința ca să-L folosească împotriva oricărui rău.

Cum Dumnezeu dorește să-i elibereze pe cei asupriți, El ne îndrumă și ne duce acolo unde este cineva în nevoi. Pentru noi, acest lucru constă în binecuvântări prezente dar și viitoare. Lucrul drept este să nu ne plângem niciodată de misiunea noastră; ca oameni mântuiți, trebuie să slujim celor care ne-au ferit de pierzania veșnică. Voia Domnului este ca nimeni să nu se piardă, ci să vină la pocăință și mântuire.

După ce au ajuns, îndrăcitul a mers să-L întâlnească pe Isus. Învățătorul nu s-a temut și nu a căutat ocrotire, căci El era Ocrotirea acelei vieți. Așa trebuie să procedăm și noi. Nu contează cum vine cineva la noi, căci slujitorilor lui Dumnezeu li s-a dat putere să-i elibereze pe cei asupriți (Matei 10:8). La urma urmei, cel care crede și este trimis de Cel Atotputernic primește autoritate asupra diavolului.

Când a văzut omul stăpânit de duhul necurat pe Isus, s-a închinat înaintea Lui, zicând cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui (Luca 8:28). Vrăjmașul a vorbit prin acest om, încercând să-L încurce pe Domnul că acel suflet îi aparține lui Satana și că, prin urmare, ar fi nedrept să-l alunge. Diavolul minte mereu și, așa cum l-a înșelat pe Adam în grădina Edenului, caută să ne înșele și pe noi.

Omul, văzându-L pe Hristos, I-a cerut ajutor, dar cel rău a încercat să distrugă pe acea biată victimă. Oricine vede pe Domnul în Scripturi își are izbăvirea asigurată. Revelația este ca o lege pe care Tatăl o dă pentru binele tău. Este de ajuns să crezi pentru ca lucrarea să se împlinească!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares