Trebuie să învățăm să ne purtăm frumos în mijlocul neamurilor, mai ales printre cei care nu-L cunosc încă pe Dumnezeul nostru. Porunca lui Isus este de a predica Evanghelia fiecărei făpturi și, în mod logic, aceasta îi include și pe cei care nu au obiceiurile noastre și, prin urmare, deseori îi disprețuim. Aceștia spun și fac lucruri care nu sunt pe placul nostru, dar trebuie să ne pregătim să-i atragem de partea noastră pentru Hristos.

Mulți dintre cei care nu au cunoscut niciodată Cuvântul lui Dumnezeu, fie că se numesc creștini sau nu, practică lucruri condamnate de Scripturi, dar asta nu înseamnă că trebuie ocoliți. Astfel, atunci când le slujim, trebuie să avem grijă să nu ne lăsăm convinși de motivațiile lor pentru astfel de atitudini păcătoase. Nu putem să ne lăsăm pătrunși de filozofia urmată de acești indivizi și nici să adoptăm practici pe care Domnul le condamnă, ca nu cumva să fim lepădați de Tatăl.

Trebuie să fim pregătiți pentru ceea ce vor spune despre noi, deoarece, cum se trag din oameni necreștini, li se pare ciudat că nu avem aceleași practici sociale ca și ei. Conform Sfintei Scripturi, trebuie să fim curați, deoarece asta va servi drept exemplu celor care nu cunosc limitele stabilite de Creator. Dacă trăim după legile biblice, pe lângă faptul că îi vom iniția pe acești oameni, Îi vom face pe plac și lui Dumnezeu.

Romanii i-au ridiculizat pe frații noștri din trecut că sunt monoteiști. Pentru cei din Roma, „zeii” panteonului roman trebuiau venerați. La fel, pentru că nu trăim în senzualitate, adulter, consum de alcool, droguri sau practici imorale și necinstite, suntem considerați anormali de mulți necredincioși. Însă, de fapt, ei sunt cei care cedează în fața anormalității și abaterilor.

Este foarte trist când unii oameni mântuiți au aceeași purtare ca a celor rătăciți. Exemplul rău al acestor oameni „mântuiți” îi va face pe necredincioși să creadă că este corect să facă ceea ce este condamnat de Cuvântul Domnului. Pentru că suntem sarea pământului, avem un model de viață mai mare și mai bun decât al lor. Nu trebuie să-i obligăm să ne preia cultura, ci, cu dragoste și răbdare, să-i îndrumăm să se poarte conform Scripturilor.

Așa cum cei doizprezece ucenici și apoi cei șaptezeci au mers din oraș în oraș, din sat în sat, înainte de sosirea lui Isus, și noi trebuie să facem același lucru. Ei au folosit puterea sfântă pentru a-i vindeca pe bolnavi, pentru a scoate demonii și pentru a vesti că Fiul lui Dumnezeu îi va vizita și apoi lucrări și mai mari vor avea loc. Ei i-au pregătit pe oameni să-L slăvească pe Domnul în ziua venirii Sale.

Călătoria noastră în mijlocul celor rătăciți trebuie să fie ca o cercetare a lui Dumnezeu printre ei. Totuși, nu putem să nu spunem că, dintre ei, se vor ridica și oameni folosiți de Cel Atotputernic. Lumea trebuie să vadă în noi ceea ce a văzut în Isus, pentru a-L slăvi pe Dumnezeu!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares