Odată cu căderea, omul și-a pierdut puterea de a trăi corect – de a trata pe toată lumea corect –, devenind rău în acțiunile sale. Fără nașterea din nou și înțelegerea Cuvântului, indiferent cât de mult s-ar strădui să facă binele, lucrările lui de neprihănire sunt ca niște cârpe murdare. Nelegiuirea acțiunilor Sale îl îndepărtează din ce în ce mai mult de Domnul, iar păcatele sale astupă urechile lui Dumnezeu, astfel încât El să nu-i audă rugăciunile.
    Viața celor rătăciți este tristă până în momentul în care înțeleg Evanghelia și primesc pe Isus ca Mântuitor. Trăind fără Hristos, zilele le sunt întunecate, iar eforturile lor de a găsi pacea și fericirea îi fac să se simtă nefericiți și suferinzi. Nu există nicio modalitate de a trăi izbăviți de acțiunile rele ale prințului întunericului. Adevărata convertire prin pocăință totală și adevărată este singura modalitate de a te izbăvi de autoritatea celui rău.
    Pe de altă parte, cei care Îl primesc pe Isus și rămân fermi în credința lor, practicând Cuvântul, au succes în ceea ce fac. Este clar că trebuie să veghem și să ne rugăm pentru a nu cădea în ispită. Mulți slujitori ai Celui Preaînalt s-au întors în lume, supunându-se din nou diavolului. Creștinul care nu veghează se va întoarce, fără îndoială, în cotețul diavolului. Cei care umblă cu Isus sunt mereu biruitori.
    Cei mântuiți au devenit mădulare în Trupul lui Hristos și nu mai sunt despărțiți de puterea lui Dumnezeu, atâta timp cât respectă poruncile Învățătorului. Nimeni nu ar trebui să desconsidere poruncile biblice, pentru că dacă o fac, vor vedea că s-au îndepărtat de Cel Preaînalt și au nesocotit toate promisiunile Lui. Cine părăsește Calea trăiește condus și stăpânit de demoni, care l-au ispitit și biruit.
    Nu suntem străini de Legământul Domnului făcut cu omul cu sângele Mielului, ci deținători prin moștenire nu numai a ceea ce i s-a promis lui Avraam, ci și a promisiunilor din Scripturi. Nașterea din nou ne restabilește dreptul de a umbla cu Tatăl, așa cum Hristos ne-a făcut copiii Săi; astfel, suntem izbăviți de lucrările celui rău. Cine crede în Isus trăiește biruitor, dar cine nu, va avea parte doar de suferință.
    Un fapt important este că nu suntem doar nădejdea lui Dumnezeu întru împlinirea planului Său, ci și credem că tot ceea ce consemnează Cuvântul ne aparține. Trăirea în sfințenie nu este o poruncă apăsătoare, ci o experiență binecuvântată, pentru că, eliberați de spiritul senzualității, descoperim ce înseamnă cu adevărat să ne iubim aproapele și să ne respectăm jurămintele căsătoriei. Este frumos să umblăm cu Domnul, căci trăim fără osândă.
    Acum, avem pe Cel Atotputernic alături de noi oriunde mergem și, prin urmare, nu ni se va întâmpla niciun rău. Ca slujitori ai Săi, avem soluția la relele care ne asupresc pe noi și pe alții. Cât avem timp, să facem bine tuturor, dând un exemplu despre ceea ce înseamnă să slujim Tatălui nostru ceresc. Nu-ți fă niciodată de lucru cu păcatul, pentru că ai fost făcut împărăție și preot pentru Dumnezeu (Apocalipsa 5:10).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares