Dacă suntem chemați să facem lucrarea lui Dumnezeu și ni se pare greu sau imposibil de făcut, ar trebui să ne rugăm pentru îndrumări și să le urmăm. Atunci, rezultatul va fi cel mai bun posibil. Este exact ceea ce i s-a întâmplat lui Moise când a fost chemat să-i scoată pe israeliți din Egipt. Acest slujitor al lui Dumnezeu nu L-a învățat pe Domnul ce să facă, ci a învățat de la El, iar rezultatul a fost mai bun decât ceea ce s-ar fi putut obține cu ajutorul oricărei armate sau omului.
    A fost nevoie de mai mult de un an de întâlniri cu Faraon și de blesteme trimise, pentru ca împăratul să ajungă la concluzia că ar trebui să-i lase pe evrei să plece. Fiii lui Iacov nu au făcut nimic pentru a fi sclavi în țara de care Iosif, unul dintre frații lor, s-a îngrijit în cei șapte ani sărăcăcioși. Dacă nu ar fi fost frica lui, egiptenii, cât și familia lui, nu ar fi fost salvați în timpul foametei.
    Când au văzut că toate familiile, fără excepție, și-au pierdut pe cel dintâi născut, supușii lui Faraon s-au grăbit să-i scoată pe evrei din țară. Nu mai puteau suporta nepăsarea lui Faraon și, de parcă s-ar fi răsculat, au început să ajute pe poporul lui Dumnezeu să plece. Dacă Faraon a continuat în încăpăţânarea lui, ei se temeau că Cel Atotputernic îi va ucide.
    La plecarea spre libertate, evreii au descoperit că, pentru că mâncaseră carnea mielului – simbolizând Mielul lui Dumnezeu – nu era niciun rănit sau bolnav printre ei. Ce descoperire! Cei mântuiți trebuie învățați că acest fapt a reprezentat ceea ce Isus va face pentru noi prin moartea Sa și apoi va începe o luptă aprigă și neîncetată împotriva forțelor infernale care îi țin suferinzi. La urma urmei, au fost vindecați de rănile lui Hristos. Amin!
    Bătălia finală nu sosise încă, dar aveau să audă despre asta abia mai târziu, când va fi purtată de Viteazul de Război și întreaga oștire a lui Faraon, împreună cu el, vor muri în Marea Roșie. Trufia împăratului și a armatei sale va fi nimicită în lucrarea realizată de adevăratul Dumnezeu. Cel care pretindea că este fiul lui Ra, zeul suprem din panteonul egiptean, era precum această „zeitate”: un învins!
    Niciun slujitor al Celui Preaînalt nu trebuie să se teamă când este în o situație limită, deoarece, cu îndrumarea lui Dumnezeu, nu va fi făcut niciodată de rușine, nu i se va întâmpla niciun rău și nicio urgie nu se va apropia de cortul său. Cel Preaînalt știe să-și facă lucrarea într-un mod în care nimeni altcineva nu s-ar putea apropia de perfecțiunea Lui. Ai fost chemat să participi la o lucrare unică, planificată de Creator. El te-a pregătit să fii omul care să fie folosit de El!
    În cele din urmă, de cealaltă parte a Mării Roșii, eliberată de dușmani, Miriam, sora lui Moise care a avut grijă de el când a fost pus în coșul de pe râul Nil, a luat un tamburin și toate femeile au urmat-o cu instrumentele și dansurile lor, cântând Domnului. Ce frumos trebuie să fi fost văzându-le cum slăveau pe Dumnezeu. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares