Observarea detaliilor specificate de Domnul este un semn de ascultare, supunere, înțelepciune și respect. Pentru că Domnul este desăvârșit, El nu ne-ar spune niciodată un lucru care nu este adevărat și cel mai bun pentru viețile noastre. Paștele Domnului ar trebui să fie ultimul lucru pe care îl facem înainte de a ne începe călătoria pentru a ne dărui Celui Preaînalt. La fel ca israeliții, ar trebui să participăm la el îmbrăcați și pregătiți de drum.
    Aceasta arată seriozitatea faptelor lui Dumnezeu. Niciodată nu putem să ne începem lucrul fără o pregătire simplă, dar necesară. Dacă avem de gând să ne rugăm pentru o binecuvântare, trebuie să o facem cu credință și hotărâre, așteptând rezultatul promis în Cuvânt. Așadar, după ce ați strigat, credeți că vi s-a răspuns. Ori, în rugăciune, invocăm pe singurul Domn al Universului, așa că, mai întâi, trebuie să considerăm lucrarea ca fiind deja realizată.
    Mijlocul trebuiau să ne fie încins, ca al celui care pleacă într-o călătorie lungă. Apostolul Petru ne îndrumă ca, după ce ne-am îmbrăcat mijlocul, să fim treji și să nădăjduim cu totul în harul care ni s-a oferit prin revelația lui Isus. Cei care fac acest lucru intră în luptă cu toată puterea de a câștiga. Înainte de a vă ruga, acoperiți-vă cu putere și ungere. Doar cei care sunt bine pregătiți vor ieși învingători!
    Picioarele trebuiau încălțate pentru a mânca Paștele Domnului. Pavel a spus că este datoria noastră să avem picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii (Efeseni 6:15). Aceasta înseamnă să luăm ca bază experiența fraților noștri din vremurile biblice, când revelația era descoperită. Încercările prin care au trecut, durerea pe care au simțit-o și lecțiile învățate ar trebui să servească drept cunoaștere pentru determinările noastre.
    Toiagul era destinat protecției, pentru a înfrunta orice animal sălbatic care apărea în cale. Trebuiau, de asemenea, să-l aibă în mână când mâncau Paștele. Aceasta ne învață să nu ieșim niciodată să facem nimic fără toiagul puterii – Cuvântul revelat. Chiar dacă suntem hrăniți la masa Domnului, dușmanul se poate ridica cu amenințările lui și, atunci, înarmați cu această armă de apărare, vom putea să-l înfruntăm și să-l învingem.
    Fiind îmbrăcați pentru a ieși din robie, trebuie să mâncăm imediat hrana duhovnicească, pentru ca aceasta să intre cât de repede în duhul nostru și să producă puterea necesară. Cei care întârzie să primească ceea ce le dă Dumnezeu pot fi surprinși de viteza cu care îi ispitește dușmanul. Unii, pentru că sunt înceți în acest moment, sunt infectați cu otrava infernală, deși sunt la masa Celui Preaînalt.
    Paștele Celui Atotputernic nu este ceva rațional, pe care mintea trebuie să-l ia în considerare pentru a înțelege, ci este o masă adevărată și finală oferită înainte de a scăpa de o boală sau ispită. Plecarea noastră trebuie să fie întru biruință. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares