Cu fiecare orgie, pedeapsa creștea. Deși Faraon părea să recunoască că ar fi mai bine să se închine în fața puterii Unicului Dumnezeu, ceva din interiorul lui nu i-a permis să ia o astfel de hotărâre. Cum nu se apropia de Izvorul binelui, era tot mai aproape să-și afle pierzania. Moise și Aaron au continuat să vorbească cu îndrăzneală și, deși Cel Preaînalt părea insensibil, El știa ce face. Domnul este bun cu toată lumea!
    Lucrarea pe care Cel Atotputernic avea să o realizeze în acea țară a necesitat ca să i se frângă inima împăratului. De data aceasta, Moise a explicat că pedeapsa va fi foarte mare și toată lumea va ști că nu există Dumnezeu ca Cel Preaînalt pe tot pământul. În loc să fie interesat să-L cunoască, Faraon obișnuia să-și cheme vrăjitorii să imite sau să încerce să împiedice ceea ce făcea Moise. Țara era din ce în ce mai sărăcită, dar el nu vedea asta.
    Moise a fost foarte clar când a spus că Domnul Își întinsese mâna asupra împăratului și poporului său, pentru ca să fie nimiciți. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a ținut în viață pe împărat pentru a-Și arăta puterea și pentru a Se asigura că Numele Său a fost vestit în întreaga lume. Nu i-ar fi fost mai ușor împăratului să accepte că se află înaintea adevăratului Dumnezeu și a prorocului său și că, prin urmare, Egiptul ar trebui să se închine numai Domnului? Dar nu a făcut asta, și nici nu se gândea să o facă.
    Faraon știa că trebuie să-i lase pe israeliți să părăsească Egiptul, dar s-a ridicat împotriva lor. Atunci, trebuia să se pregătească, pentru că această ciumă avea să fie devastatoare. A fost avertizat să nu lase pe câmp oamenii și vitele, căci toți cei care nu vor fi adunați vor muri în focul ce se va abate asupra țării, și așa s-a întâmplat. Nu se poate pune la îndoială ce spune Dumnezeu.
    Moise a avertizat că va veni o furtună mare de grindină, cum nu s-a mai văzut vreodată în acea țară, cu asemenea tunete și fulgere, de parcă focul s-ar pogorî din ceruri. Ceea ce s-a și întâmplat, ucigând atât oamenii, cât și animalele care nu au fost adunate, precum și iarba câmpului. Numai grâul și secara nu fost distruse, pentru că erau acoperite. Însă, numai în ținutul Gosen nu s-a întâmplat nimic.
    Toate acestea au fost necesare pentru ca, la momentul potrivit, evreii să plece spre libertate și Faraon să nu meargă după ei ca să-i omoare. Cei care au ascultat de avertismentul dumnezeiesc au fost cruțați de pietre, unele atât de mari încât au rupt copacii și, amestecate cu foc, au ars totul. La întoarcerea lui Isus, puterea lui Dumnezeu va nimici pământul, iar cerurile aprinse vor pieri (2 Petru 3:12). Aleluia!
    Faraon și-a recunoscut păcatul și a cerut prorocilor să se roage pentru ca ciuma să înceteze, dar, de fapt, a continuat în greșeală. Sunt oameni care se comportă ca el. Totuși, într-o zi, totul se va sfârși și vor avea parte de pierzania veșnică.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares