Împăratul Egiptului nu a mai putut suporta presiunea lui Dumnezeu asupra lui. Domnul a procedat astfel pentru a înlătura răutatea lui Faraon față de israeliț. Fără pocăință sinceră, împăratul nu ar fi eliberat de această intenție. Astăzi, cine a făcut un pact cu diavolul poate fi izbăvit dacă renunță la calea cea rea, căci Preaînalt spune că nu ține cont de greșelile trecute dacă există pocăință adevărată (Faptele Apostolilor 17:30).
    Când omul decide să fie într-un anumit fel, nici măcar Dumnezeu nu îl poate schimba, deoarece este o ființă cu liber arbitru. Însă, dacă există pocăință, care e o lucrare a Duhului Sfânt, va putea să-și mărturisească greșeala și să ceară iertare. Astfel, Cel Preaînalt va acţiona şi îl va elibera.
    Oricine poate fi orice vrea, dar trebuie să știe că va suporta consecințele deciziilor sale. Ori, Faraonul se îndrepta spre un sfârșit trist. Pentru ca să vină vremea în care împăratul va permite israeliților să părăsească Egiptul, inima i-a fost împietrită, ca să nu meargă după ei și să-i omoare.
    Împăratul era supărat pe Moise și pe urgiile care îi făcea poporul să sufere, așa că i-a zis: în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri. Numai de slujitorul lui Dumnezeu depindea să aștepte lucrarea afântă, căci Domnul promisese că îi va scoate pe israeliți din țara păcatului,iar acest lucru va fi făcut. Într-o situație similară, să nu vă temeți, ci să vă rugați și să aveți încredere în ceea ce va face Cel Atotputernic.
    Trecuse mai bine de un an de când Domnul îl trimisese pe Moise să vorbească cu Faraon și urgiile începuseră să facă ravagii în Egipt. Cum nimeni nu-și bate joc de Dumnezeu (Galateni 6:7), sămânța rea ​​pe care a sădit-o predecesorul împăratului în urmă cu 80 de ani avea să dea roade. Au ucis mii de copii evrei nevinovați (Exod 1:16), iar apoi fiecare întâi născut dintre egipteni avea să moară în mod misterios în aceeași noapte; cu toate acestea, niciunul dintre israeliți nu avea să piară.
    De fapt, nu numai zeii au fost făcuți de rușine, ci și Faraon însuși, care pretindea că este fiul lui Ra, zeul suprem al panteonului egiptean. Ra nu a putut nici măcar să păzească pe primul născut al împăratului; apoi, învins, a permis copiilor lui Israel să plece în libertate. Cine mânie pe Domnul este nebun, căi cum poate o creatură să-și sfideze Creatorul? Cel Atotputernic lucra și nimeni nu L-a putut opri (Isaia 43,13).
    După ce au plecat evreii, lui Faraon i-a părut rău și a mers după ei cu armata sa. Când i-a văzut mergând pe fundul mării, a strigat că este timpul să-i omoare. Însă, Domnul, care a mers înaintea poporului Său, s-a mutat în spate, iar când ultimul evreu a pășit pe cealaltă parte a mării, El a făcut ca apele să se întoarcă și să-i omoare pe dușmani.

În Hristos, cu dragoste,

R. R Soares