Revolta împotriva lui Moise a fost nejustificată, dar acest lucru se întâmplă întotdeauna cu cei care sunt folosiți de Dumnezeu. Pentru ca omul să nu asculte de slujitorii Domnului, vrăjmașul dă vina pentru orice blestem pe cei care au misiunea de a transmite mesajul de la Cel Preaînalt. Cei cu adevărat responsabili de orice necaz sunt oamenii înșiși, care adesea nu realizează că sunt în păcat.
    I-a plăcut Domnului să-i așeze pe Moise și pe Aaron față în față cu acel popor, care și-a revărsat inima înaintea acelor slujitori, când, de fapt, ar fi trebuit să se întoarcă la Dumnezeu. Lipsa curajului de a se duce la Cel Preaînalt, din cauza greșelilor făcute, îi face pe mulți să caute pe cineva din apostolie căruia să i se plângă. Dacă ar fi mers cum trebuia înaintea Tatălui lor ceresc, niciun rău nu ar fi venit peste ei.
    Moise, conducătorul eliberării, a fost mișcat de ceea ce a auzit și a început să se roage, întrebând de ce a făcut Domnul rău oamenilor, întrucât nu-L cunoștea așa cum trebuia și nici măcar nu-I cunoștea Numele. Însă, Domnul nu face rău nimănui, dar, încetând de  a-L căuta, poporul a dat dușmanului puterea de a-l asupri. Numai cei care păzesc poruncile nu vor fi atinși de nenorocire (Proverbele 19.16; Ecclesiast 8.5).
    Dacă omul nu asigură lui Dumnezeu condițiile pentru a lucra în viața sa, El nu realiza lucrarea pe care a promis că o va face.  Cel Preaînalt este sfânt și oricine nu trăiește în acest fel nu-L va vedea lucrând pentru binele lor. Mai mult, pentru că nu-I vedem mâna sfântă la lucru, avem tendința să ne plângem Lui, în loc să-I cerem să ne dezvăluie motivul pentru care nu am primit binecuvântările Sale. Adevărul este că blestemul neîntemeiat  nu se împlinește (Proverbele 26.2).
    Domnul a auzit rugăciunea robului Său și a spus că va lucra. În cele din urmă, Faraon avea să-i lase pe copiii lui Israel să plece. Acea lucrare era foarte importantă; la urma urmei, a însemnat ieșirea noastră din împărăția morții.  Dumnezeu nu face niciun lucru în viața ta, oricât de mic, care să nu conțină învățături. Ceea ce omul consideră ceva neimportant poate să fi fost una dintre cele mai mari lucrări realizate pentru binele său întru veșnicie. Dumnezeu e bun!
    Cel Atotputernic i-a spus lui Moise că El este Domnul și nici măcar Avraam, Isaac și Iacov nu L-au cunoscut sub Numele Său (Exod 6.3). Sunt fapte pe care doar noi le vom înțelege, deși au trecut milenii de când a fost dată revelația. A învăța de la Dumnezeu ne va aduce binecuvântarea de care societatea are nevoie pentru a scăpa de diavol. Nu vă lăsați influențați de vrăjmaș, ci faceți cel mai important lucru: căutați pe Tatăl ceresc din toată inima voastră și cu toată puterea voastră.
    În cele din urmă, Dumnezeu a spus că va face din  urmașii lui Iacov poporul Său și va fi Dumnezeul său, subliniind că acesta va primi ţara pe care El a jurat că o va da sămânţei patriarhilor (v. 7,8). Această Sămânță este Isus; prin urmare, avem dreptul să intrăm în Țara Făgăduinței, adevăratul Canaan, și să ne bucurăm de toate făgăduinţele lui Dumnezeu. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares