Cine se supune lui Dumnezeu are mărturia Lui în favoarea sa. Faraon știa că Moise și Aaron nu mințeau. Astăzi, și cei rătăciți vor vedea adevărul cuvântului nostru vorbind despre revelațiile Celui Preaînalt. Cel care păzește poruncile Domnului va avea mereu ajutorul Său. Pe de altă parte, cei neascultători vor rămâne singuri, fiindcă nu iau seama la poruncile Tatătului ceresc.
Un lucru trebuie amintit: cel trimis de Dumnezeu spune cuvintele Lui; nu ai cum să adaugi sau să scoți vreo parte din mesajul sfânt fără a suferi consecințe. Trebuie să înțelegi că cine face asta intervine în esența Cuvântului, îndepărtând sfințenia revelației. Paguba celui care este gata să sufere acest fel de ispită va fi considerabilă, iar a noastră, dezastroasă. Astfel, trebuie să fii credincios față de ce ți s-a poruncit și să nu-ți fie teamă să te supui lui Dumnezeu, căci El este cu tine.
Moise și cu Aaron s-au supus Domnului, ducând mesajul Său până în Egipt. Împăratul a înțeles că asta este lucrarea lui Dumnezeu, dar, cum slujea altor dumnezei, toți mincinoși, monarhul nu a dat atenția cuvenită mesajului sfânt. Cu siguranță, acele duhuri ce se dădeau drept dumnezei nu-și împlineau niciodată amenințările, dar Faraon a mers mult prea departe când a comparat pe Domnul cu duhurile rele la care se închina.
Auzind de la Moise și Aaron că Dumnezeul evreilor i-a aflat, dacă Faraon ar fi fost un om de bine, s-ar fi plecat în aceeași clipă și ar fi cerut ajutor pentru a întâlni adevărata Maiestate, iar problemele sale ar fi luat sfârșit și ar fi fost binecuvântat. Însă, cum a preferat să nesocotească acest cuvânt și să-L înfrunte pe adevăratul Dumnezeu, Împăratul a avut de suportat prețul ridicat plătit de el și poporul său.
    Moise a avut porunca de a scoate poporul lui Israel din robie și de aceea a cerut lui Faraon să-l lase să facă un drum de trei zile în pustie. În mod asemănător, aceasta a fost aceeași perioadă de timp – trei zile – în care Isus a ajuns în împărăția răului, înainte de a învia, pentru a despuia pe diavol de puterea pe care o furase omului. Împăratul a negat, căci știa că asta l-ar lăsa fără mâna de lucru ieftină, ce-l ajuta mult. Nimeni nu se poate lăuda cu robia cuiva. Crede, căci Dumnezeu este neprihănire și va asigura simbria celor asupriți.
    Poporul lui Israel trebuia să aducă jertfe de închinare Domnului și, de fapt, când cineva se eliberează din temniţa păcatului, asta este ca o slavă adusă lui Dumnezeu. Cel Preaînalt este slăvit când îți însușești binecuvântarea, fiind om de valoare în mâinele Lui și biruitor în toate cele. Cu asta în minte, luptă pentru a prospera, plătindu-ți datoriile, fiind vindecat și trăind în sfințenie și demn de a fi numit fiul lui Dumnezeu.
    Ca o prorocire pentru Împăratul Egiptului, Cel Scos din Ape l-a prevenit că totul trebuia făcut pentru ca Domnul să nu-i bată cu ciumă. Oricine ai fi și orice ai face, trebuie să te străduiești pentru ca Dumnezeu să Se bucure de purtarea ta. Procedând astfel, vei avea biruință.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares