Moise a avut multe lecții de învățat, iar una dintre ele a fost că nu trebuie să facă lucrarea singur, dar trebuia să asculte doar de Domnul. În călătoria noastră de credință, Dumnezeu ne va învăța multe lecții, pentru că, cu siguranță, așa cum s-a întâmplat cu Moise, nu putem greși în îndeplinirea lucrării. Timpul pe care îl petreci în prezența Tatălui va fi foarte profitabil; astfel, te vei putea pregăti pentru marile operațiuni sfinte.
    Planul lui Dumnezeu ni s-a arătat ca ceva foarte mare de dus la bun sfârșit de El, care este nelimitat în dragoste, har, putere și alte virtuți. Când Cel Preaînalt începe să vorbească cu cineva, acea persoană trebuie să aștepte călăuzirea Lui, care va veni cu siguranță, pentru a nu se poticni în obstacole. Domnul este perfect în a planifica și, atunci când te alege pentru o misiune, El te va îndruma cu înțelepciune. Amin!
    Dacă Moise avea vreo îndoială cu privire la modul de lucru al lui Dumnezeu, asta a fost lăsat în urmă, pentru că El a spus clar că va scoate copiii lui Israel din suferința Egiptului în țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților, ântr-o țară în care curge lapte și miere (v. 17). Trebuie să fim atenți la cuvintele Domnului, pentru că, după ce El va vorbi, totul se va împlini. El ne scoate dintr-un loc pentru a ne pune într-unul mai bun.
    Cel Preaînalt a comparat Țara Făgăduinței cu un loc în care curge lapte și miere – ceea ce înseamnă o țară a desfătărilor, prosperității și păcii. Canaan a fost un simbol al Evangheliei, Țara binecuvântată. Diavolul nu are cum să se opună fericirii dacă ne aflăm în adevărata Țară Făgăduită. Prin urmare, dacă treci prin ceva rău, nu ai prosperat sau nu ai găsit o soluție la problemele tale, nu accepta această situație. Dumnezeu lucrează neîntrerupt în Evanghelie.
    Moise și bătrânii vor trebui să meargă la Faraon să-i spună că Dumnezeul evreilor i-a găsit și împăratul Egiptului să le dea  voie să meargă cale de trei zile în pustie, ca să aducă jertfe Domnului, Dumnezeului lor (v. 18). Cum era conștient că monarhul egiptean nu va accepta această propunere, Domnul Își va întinde mâna și va lovi acel popor cu toate semnele Sale, pentru că, în acest fel, Faraon avea să cedeze (v. 19, 20). Dacă ar fi crezut în Moise, Dumnezeu ar fi făcut minuni care i-ar fi fost de mare folos.
    A fost necesar ca Cel Atotputernic să trimită zece urgii asupra acestui neam, pentru ca Faraon să învețe că cei care nu acceptă dragostea vor suferi și să înțeleagă că Dumnezeu nu este semenul lor, ci Creatorul tuturor lucrurilor, cât și a vieților noastre, și trebuie respectat și ascultat ca atare. Dacă împăratul nu ar fi fost rău la suflet și s-ar fi supus Domnului, și-ar fi primit răsplata. Înțelege că Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi orice, ci pentru a fi fericiți lângă El.
    Egiptenii au fost înțelegători cu poporul Domnului, chiar dacă conducătorul lor nu era; astfel, evreii nu au plecat cu mâinile goale. Ei aveau să primească o plată dreaptă pentru anii în care au slujit pe Faraon ca sclavi. Odată cu moartea celor dintâi născuți, toate promisiunile s-au împlinit.

În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares