În Beer-Șeba, Iacov a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isaac. Domnul nu Dezvăluise încă Numele Său nimănui. Acolo, El i-a vorbit lui Iacov, într-o vedenie de noapte, și l-a strigat de două ori pe nume. Când i-a răspuns că este acolo, Domnul i-a vorbit patriarhului, arătându-i că nu trebuie să se teamă să se pogoare în Egipt, pentru că va face din el o națiune mare. Așa că Iacov a plecat cu toată sămânța lui în țara lui Faraon, cu credința că nu va fi părăsit.
    Fiii lui Israel i-au dus pe tatăl lor, pe copiii și pe soțiile lor în carele trimise de domnitorul egiptean. O schimbare radicală urma să li se întâmple. Deși era un grup de câteva zeci de oameni, în curând avea să devină o mulțime până la punctul în care egiptenii aveau să se teamă de ei. Odată cu moartea lui Faraon, care îi primise cu bucurie, au fost făcuți sclavi și au suferit mult.
    Pe măsură ce anii au trecut, credința pe care Avraam o avea în Dumnezeu nu a mai fost practicată de urmașii săi. Astfel, diavolul a putut să-i asuprească, iar minunile pe care Cel Atotputernic le făcuse în favoarea patriarhilor  Avraam, Isaac și Iacov au fost lăsate deoparte. Astfel, evreii s-au trezit în mâinile potentatului egiptean, care nici măcar nu și-a amintit de binele făcut de Iosif predecesorului său, când i-a tălmăcit visul.
    Plecarea lui Israel în Egipt ne servește ca exemplu față de ceea ce ar trebui să facem atunci când Dumnezeul nostru Își dezvăluie planul. Așa cum au făcut ei, nu  putem să ne pornim cu mâinile goale pentru a face voia sfântă și nici să lăsăm nimic în urmă. În acest fel, nu veți simți că trebuie să vă întoarceți. Când se întâmplă asta, pot apărea unele lucruri, care să vă facă să nu ascultați de Domnul.
    Iacov și urmașii săi au mers în Egipt cu toată averea lor, fiind luate  chiar și vitele și ferma dobândite în Canaan. Ei au înțeles nevoia de a fi acolo până când Cel Atotputernic le-a arătat timpul să se întoarcă. La fel, dacă Dumnezeu te trimite să slujești într-o țară oarecare, ia cu tine tot ce este al tău. Când lași ceva în urmă, îți va preocupa mintea și atunci vei fi tentat să te întorci ca să-l iei. Însă, dacă bunurile tale sunt cu tine, vei fi liber să te gândești la ceea ce îți dă Dumnezeu.
    Chiar și la o vârstă înaintată, Israel și poporul lui s-au dus acolo unde poruncise Domnul. Scopul lor era să profite de această oportunitate, pentru că, desigur, Dumnezeu era cu ei. În Egipt, au fost bine primiți, ceea ce dovedește scopul sfânt. Domnul îi promisese lui Avraam că va chema poporul Său de acolo după ce vor fi trecut 430 de ani. Tot ceea ce El hotărăște trebuie luat în serios și împlinit.
    Nimeni nu a încercat să nu se ducă în Egipt, nici măcar patriarhul; toată sămânța lui a mers cu el. Unirea tuturor în acea lucrare, începută cu mulți ani înainte, când Iacov încă nu se născuse, a făcut posibil ca oastea lui Dumnezeu să intre în acel ținut și, când au plecat, puterea sfântă era cu ei, dovedind că Cel Preaînalt este credincios oriunde. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares