De mai multe ori, în călătoria lui Iacov, Domnul i-a promis că va fi cu el oriunde ar merge, iar acum, când se va pogorî în Egipt, Cel Atotputernic Și-a reafirmat promisiunea. Astfel, Iacov nu ar trebui să se teamă să se ducă în țara lui Faraon, deoarece Dumnezeu era prezent. Dacă asta s-a întâmplat cu patriarhul evreilor, de ce să nu ni se întâmple și nouă ori de câte ori Îl căutăm pentru ajutor? De fapt, dorințele noastre trebuie întotdeauna comunicate Lui.
    Când Domnul merge cu noi undeva, suntem protejați de El. În felul acesta, dacă aveam vreo îndoială de trebuie sau nu să facem o anumită călătorie, nu o vom mai ava. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu nu ne-a promis că ne va însoți, trebuie să ne dăm jos și să nu mai facem un pas. A merge fără prezența Lui este ca și cum ați căuta necazurile, pentru că dușmanul, știind că suntem singuri, ne va ataca și, poate nu vom putea să îi rezistăm.
    Chiar și cu Dumnezeu lângă noi, sau înaintea noastră, trebuie să avem grijă să nu lăsăm frica să ne stăpânească; altfel, El nu ne va putea ajuta. Ori, de ce să ne temem dacă Cel Atotputernic promite că va merge cu noi? Dacă aveți o surpriză neplăcută, este de ajuns să vă rugați Lui să intervină, pentru că de aceea El a promis că va fi cu noi în călătorie. Sunt sigur că, în veșnicie, Cel Preaînalt ne va arăta cât de mult ne-a ajutat. Aleluia!
    Domnul a spus că îl va face pe Iacov să se întoarcă în Canaan, dar această parte nu s-a împlinit în viață, pentru că a murit în Egipt. Trupul său a fost îmbălsămat și dus în Canaan, unde a fost îngropat. Numai în Rai vom ști dacă Iacov însuși a preferat să rămână în Egipt pentru o perioadă mai lungă. Sunt lucruri pe care nu le înțelegem acum, dar într-o bună zi ne vom lămuri.
    Moartea lui Iacov a fost frumoasă. Când a simțit că a venit timpul să se reîntâlnească cu părinții săi morți, a binecuvântat fiecare copil, profețând cum vor trăi. Apoi și-a îndoit picioarele și și-a dat duhul. Iosif s-a aruncat asupra lui și l-a sărutat (Geneza 50.1), împlinind Cuvântul. Domnul spune că moartea sfinților Săi este prețioasă înaintea Lui (Psalmi 116:15), așa că nu este nimic de regretat când pleacă cei care au slujit lui Dumnezeu în duh și în adevăr.
    Astăzi, nu trebuie să cerem binecuvântările date lui Avraam, Isaac și Iacov, din moment ce suntem moștenitori ai lor, ci doar cele date lui Hristos. Cum trebuie să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut El și, pentru că știm că ele au fost realizate în lucrarea Lui, atunci când Îl chemăm pe Dumnezeu și pe Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru Isus, intrăm în posesia a ceea ce a fost dat Domnului. La urma urmei, suntem parte din Trupul lui Hristos, iar Dumnezeu ne va onora în El.
    Isus a desăvârșit promisiunea făcută patriarhilor, când a spus că va fi cu noi în fiecare zi până la sfârșitul veacurilor. Cu adevărat, avem tot ce este mai bun în El pe parcursul călătoriei noastre pe Pământ, întrucât contăm pe prezența Fiului, care este Dumnezeu cu Tatăl și, prin urmare, Cel Atotputernic, căruia i-a fost dată toată puterea în Cer și pe Pământ. Amin!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares