Iacov nu s-a gândit niciodată la ceea ce va vedea pentru a fi ascultător Domnului. În drumul său spre Padan-Aram, a trecut prin cetatea Betel, numită înainte Luz, și s-a mirat de visul pe care l-a avut, în care o scară era pusă între Pământ și Cer. El a observat că îngerii lui Dumnezeu urcau și pogorau și Domnul stătea deasupra ei. Inima trebuie să-i fi fost foarte fericită, mai ales când Dumnezeu i-a vorbit, spunând că este Dumnezeul lui Avraam, bunicul său, și al lui Isaac, tatăl său.
    Fiul ascultător al lui Isaac a vrut să petreacă noaptea odihnindu-se pentru a-și continua călătoria în dimineața următoare. Însă, Domnul a gândit altfel. Era timpul să Se reveleze celui care aveau să fie strămoșul lui Isus după trup, astfel încât i-a dat acest vis. Piatra pusă căpătâi simboliza credința lui în Dumnezeu, iar scara, așezată de Dumnezeu, o legătură provizorie între Cel Atotputernic și el.
    În trecut, Dumnezeu vorbea slujitorilor Săi în moduri diferite, iar visul a fost unul dintre ele. Uneori, omul chiar visa cu ochii deschiși, de parcă ar avea o viziune. Astăzi, deși El ne vorbește prin Cuvântul Său, El folosește adesea visele și viziunile pentru a ne îndruma pe calea pe care trebuie să umblăm. Important este că mijlocul pe care credem că El îl folosește să nu contrazică legile biblice, pentru că, dacă o face, o astfel de manifestare nu vine de la Tatăl ceresc. Amin!
    În visul lui Iacov, scara avea pe Domnul în vârf și era diferită de Turnul Babel, pe care Nimrod a încercat să-l construiască pentru a atinge Cerurile – o simplă prostie (vezi Geneza 11). Cel Preaînalt S-a identificat pe Sine drept Dumnezeul lui Avraam, tatăl său, și al lui Isaac. Însă, în realitate, Avraam a fost bunicul său. S-a înșelat oare Domnul? Nu. A procedat așa, pentru ca bunicul său să fie referința lui. Astăzi, indiferent de originea pe care o ai, exemplul îți este Isus.
    Dumnezeu a considerat că Iacov, culcându-se pe pământ, îl va lua în stăpânire, garantând că i se va da lui și seminței sale. Iacov nu a cerut acest lucru, dar știa de promisiunile făcute lui Avraam și poporului său, care, evident, trebuia să se nască. Suntem moștenitorii acestei promisiuni care depășește cu mult pământul, căci cuprinde toate binecuvântările din Scripturi. Ia-le în stăpânire prin credință, deoarece îți aparțin.
    Membrii Trupului lui Hristos sunt sămânța despre care se vorbește în dialogul lui Dumnezeu cu Iacov. Suntem milioane în toată lumea și vom fi ca pulberea pământului. Va veni o primenire atât de mare încât mulțimile vor fi convertite. Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi (Hagai 2.9). Ceea ce s-a întâmplat la începutul Bisericii nu este nimic în comparație cu ceea ce va face Domnul în zilele din urmă. Pregătește-te pentru această putere care va zgudui cele patru colțuri ale lumii. Toți vor fi binecuvântați în Hristos. Aleluia!
    Domnul a spus clar că va fi cu Iacov oriunde ar merge, pentru că nu-l va părăsi până nu va îndeplini ceea ce i-a spus. Visul l-a făcut să mărturisească că Dumnezeu este acolo, deși nu știa asta (Geneza 28:16). Cel Preaînalt este în Cuvântul revelat. Când vei crede, vei vedea slava Lui (Ioan 11:40).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares