Esau ar fi trebuit să învețe să nu disprețuiască ceea ce Domnul dăruiește și să caute din ce în ce mai mult îndrumarea sfântă. Purtându-se asfel, binecuvântarea ar fi confirmată și înțeleasă în întregime. Nu a fost obligat să-și vândă dreptul și, deși prețul era mic, afacerea fusese făcută și, prin urmare, trebuia să se conformeze. Cine slujește lui Dumnezeu, chiar suportând pierderea, trebuie să-și onoreze cuvântul într-o negociere; cu toate acestea, atitudinea fratelui lui Iacov a fost una de dispreț față de adevăr.
    Esau a nesocotit valoarea dreptului celui dintâi născut vânzându-și dreptul pentru un castron de linte. Acesta era prețul pe care îl credea corect și, dacă ar fi fost vorba de un munte de aur, ar fi făcut același lucru. Esau ar fi trebuit să recunoască că Iacov a fost cinstit. Negociind pentru binecuvântarea lui, fiul preferat al lui Isaac i-a asigurat lui Iacov puterea de a lupta pentru a o păstra și câștiga toate darurile inerente dreptului dobândit. Este greșit să-ți dai cuvântul și apoi să nu vrei să ți-l ții.
    Nimeni nu trebuie să se laude cu ceea ce a primit, pentru că dacă nu veghează, altcineva îi poate lua cununa (Apocalipsa 3:11). Un alt fapt extrem de important este că oricine nu acționează în conformitate cu Cuvântul se descalifică înaintea Domnului. Darurile lui Dumnezeu sunt irevocabile, dar lucrarea Lui nu trebuie să sufere vreun rău din cauza unei risipiri. Vegheați și rugați-vă întotdeauna cu privire la binecuvântările primite, pentru a înțelege scopul lor și a le păstra. În cazul lui Esau, revolta lui a fost nedreaptă.
    Când a venit ziua ca Isaac să dea mai departe binecuvântarea lui Avraam, Iacov s-a temut deoarece problema era foarte delicată. Se născuse cu mâna pe călcâiul fratelui său, motiv pentru care i-au pus numele Iacov – înlăturator –, dar frica de Dumnezeu din inima lui l-a făcut să tremure și a trebuit ca mama lui să-l încurajeze. În atitudinea Rebecăi, avem un exemplu despre ceea ce face Duhul Sfânt cu noi, pentru că, înaintea încercărilor, avem tendința de a ne clătina, dar Domnul ne încurajează!
    Cine consideră cuvintele lui Esau drept adevărate ar trebui să mediteze și să nu mai facă asta, pentru că era profan, un om fără teamă. Tatăl însuși nu a spus că Iacov a furat drepturile fratelui său, ci că a fost iscusit. Chiar și Esau a făcut această declarație într-un moment de furie, dar după ceva timp trebuie să fi ajuns la o concluzie diferită. La mulți ani după eveniment, când l-a întâlnit pe Iacov, acesta a plâns îmbrățișându-și fratele. Nu condamna niciodată un slujitor al lui Dumnezeu.
    De fapt, nu este bine să condamni pe nimeni, pentru că, după cum a spus Isus, prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi osândit (Matei 12, 37). Mai mult, nu trebuie să judeci pentru a nu fi judecat (Matei 7,1), ci să binecuvântezi pentru a fi binecuvântat. Tot ceea ce spune Domnul trebuie respectat, pentru că este adevărat și nu ne va aduce niciodată blestem și ne va proteja de acțiunile vrăjmașului. În cazul lui Esau și Iacov, dacă Dumnezeu a spus că cel mai în vârstă îl va sluji pe cel mai tânăr, cine ar fi putut spune altfel?
    Cercetează tot ce ți-a spus Domnul, căci sunt hotărâri care te privesc. Pregătește-te să te duci înaintea Lui ca un lucrător priceput, căruia nu-i va fi niciodată rușine (2 Timotei 2:15). Ceea ce a spus El despre Iacov, înainte de a se naște, s-a împlinit. La fel se va întâmpla și în viața ta! Crede!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares