Cel puternic nu poate abuza de cel slab, căci ambii au fost făcuți de Dumnezeu. Nu pentru că cineva este mai puternic poate merge înaintea celui pe care Domnul l-a pregătit să-I slujească, chiar dacă legile lumești îl sfătuiesc să facă acest lucru. Dreptatea sfântă nu dă greș niciodată pentru cei care cred în Cuvânt. Nu are rost să te înșele cineva, pentru că dacă îți cunoști dreptul în Hristos și îl ceri înaintea Celui Preaînalt, vei primi înapoi ceea ce ți-a fost luat.
    În pântecele Rebecăi se aflau gemeni. Acolo, aceștia s-au certat pentru ceva ce ținea de fericirea noastră. Dumnezeu a văzut toate acestea și, când a fost întrebat de mamă despre acest lucru, Domnul i-a spus că din ea se vor naște doi oameni, dar cel mai mic va fi biruitor. Ascultă revelația lui Dumnezeu prin Cuvântul Său, pentru că, fără îndoială, va birui. El știe totul, așa că spusele Lui se adeveresc.
    Înfricoșată, Rebeca a păstrat totul în inimă, imaginându-și ce se va întâmpla. După ce Domnul a vorbit, era sigură că un asemenea cuvânt nu va da greș. Astfel, Iacov va fi cel din care avea să vină sămânța lui Avraam, Mesia. Când asculți propovăduirea sau citești Biblia, trebuie să știi că Dumnezeu vorbește și, dacă El îți spune să-ți schimbi comportamentul sau să faci ceva, să te supui. Crede, pentru că Cel Preaînalt este la lucru pentru a lucra pentru binele tău.
    Într-o zi, întorcându-se de la câmp, lui Esau i s-a făcut foame și i-a cerut lui Iacov niște tocană de linte pe care o pregătise. Iacov, la rândul său, a văzut, în acel moment, oportunitatea de a dobândi legal dreptul celui dintâi născut, care i-a fost furat încă din pântecele mamei sale. El a negociat și a primit cuvântul lui Esau că „înțelegerea” a fost încheiată. În acest fel, pentru o farfurie de linte, Esau a vândut dreptul pe care-l câștigase „prin muncă grea” și, astfel, Iacov a putut fi binecuvântat de tatăl său.
    Am auzit predicatori celebri acuzându-l pe Iacov că este un hoț, pentru că a furat acest drept de la fratele său, ceea ce nu este adevărat. Cine negociază un bun sau un drept trebuie să dea ceea ce a vândut și, în cazul lui Esau, a fost primit. Cred că este prea îndrăzneț ca un frate în Hristos și, mai ales, un slujitor al Evangheliei să se refere la patriarhul evreilor, un om cu atâtea mărturii, care a umblat drept înaintea Domnului, ca un hoț și un șmecher.
    Cuvântul omului este mai presus de toate acțiunile sale. Iacov a știut să-și aștepte vremea, să obțină cu calm ceea ce i-a fost furat în timp ce era în pântecele mamei sale. A ieșit cu mâna ținându-se de călcâiul lui Esau, de parcă ar fi spus că, într-o zi, va primi ceea ce i s-a luat cu forța. După aceea, Esau, în lacrimi, a căutat pocăință și nu a găsit. Ai grijă să nu disprețuiești darul lui Dumnezeu, căci, cu siguranță nu-l vei primi înapoi. Amin!
    Faptele lui Esau au dovedit că nu era potrivit pentru a fi omul din care Mântuitorul să se pogoare. S-a căsătorit cu două femei străine doar pentru a-și mânia părinții. Câțiva ani mai târziu, când Iacov s-a întors în Canaan, Esau a mers să-l întâmpine cu 400 de bărbați înarmați (Geneza 32.6) și singurul motiv pentru care nu l-a rănit a fost pentru că Iacov a luptat cu Dumnezeu în rugăciune, iar Domnul a schimbat inima lui Esau.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares