Și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc.
Geneza 24.3
Este un lucru obișnuit ca slujitorii lui Dumnezeu să se confrunte cu probleme în familie din cauza poziției pe care o au și a preocupărilor lor; prin urmare, ar trebuie să delege unele sarcini altora, precum cea încredințată slujitorului lui Avraam. Cine primește o sarcină de acest fel trebuie să aibă grijă să o îndeplinească cu dragoste. Dacă nu o va face, s-ar putea să fie acuzat că nu este un ajutor potrivit, ceea ce suntem unii pentru alții. Cine iubește pe Domnul trebuie să-și îndeplinească chemarea!
Oamenii folosiți ca ajutoare trebuie să aibă grijă să facă exact ceea ce li se cere și să nu greșească în îndeplinirea sarcinii. Analizând pașii făcuți de slujitorul lui Avraam, putem vedea că el a considerat cererea stăpânului său ca pe o poruncă de la Dumnezeu, respectând-o, fără a vorbi de rău pe patriarh; dimpotrivă, s-a supus cu bucurie, iar efortul său a fost răsplătit.
Cel Preaînalt îi pune la încercare pe cei care doresc să se fălească în prezența Lui. Acel angajat era cel mai în vârstă, controlând întreaga economie a înstăritului Avraam și pe care Domnul îl binecuvântase cu misiunea de a găsi o mireasă pentru Isaac, care, două mii de ani mai târziu, avea să fie strămoșul lui Isus. Pentru că știa cât de mare și de importantă este întreprinderea, slujitorul nu s-a lăsat influențat de niciun sentiment, în afară de fidelitate, făcând ceea ce i s-a spus cu toată experiența sa și cu frica lui de Dumnezeu.
Fă tot ceea ce-ți revine conform ungerii Domnului pentru a lucra pentru Împărăție, și nu după capacitatea ta fizică. Isus a spus că orice casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui (Matei 12:25). La fel, dacă cineva care primește o chemare nu are duhul slujirii și, fără bună voință, începe să-și ducă la îndeplinire porunca, va termina lucrarea în minciună și neglijență, ceea ce îl va face să sufere o mare pierdere.
Nu contează unde slujești sau ce faci, ci să-ți duci lucrarea până la capăt. Fără îndoială, străduința ta față de Împărăția lui Dumnezeu îți va aduce o mare răsplată. Conform hotărârii de împărțire a pradei făcute de David, vei moșteni o parte egală cu cea a celorlalți slujitori (1 Samuel 30.21-24). Să nu faci nimic care să dăuneze lucrării sfinte. Asta a încercat diavolul să facă mereu și cu siguranță va continua să încerce.
Într-o bună zi, David și-a pus vitejii la încercare, spunând că ar vrea să bea apă din fântâna Betleemului, unde se stabiliseră filistenii. Chiar în acel moment, trei dintre ei au pătruns în tabăra filistenilor, au luat apă din fântâna aceea și au dus-o împăratului. Așa cum a făcut David, chiar și astăzi, Domnul îi pune la încercare pe ai Săi, dar unii își irosesc șansa și nu împlinesc ceea ce li s-a cerut. Sărmanii de ei!
Cel care slujește cu adevărat Celui Preaînalt primește mesaje care să-i încurajeze pe ceilalți frați, iar uneori este sfătuit să le dea misiuni; unii, însă, din răutate, nu le duc până la capăt, pentru că le place doar să primească fără să depună niciun efort. Când un slujitor al lui Dumnezeu îți dă o misiune, chiar dacă este foarte simplă, nu da înapoi din a o duce la îndeplinire, pentru că Domnul va fi cu siguranță cu tine.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares