„Eu sunt străin şi venetic printre voi; daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.”
Geneza 23.4
În ciuda faptului că a devenit puternic, Avraam s-a purtat cu prudență, respectând oamenii din țările prin care a trăit. Aceasta ar trebui să fie atitudinea oricărui slujitor al lui Dumnezeu, dar, în multe rânduri, cei care sunt folosiți în lucrarea sfântă se lasă purtați de mândrie, considerându-i pe contemporanii lor inferiori. Ori, cel care se află șa conducere trebuie să fie în slujba celorlalți. Adesea, spre binele omului, Domnul nu-l folosește așa cum ar dori.
Când Sara a murit, patriarhul s-a dus la locuitorii acelei regiuni pentru a cumpăra locul de mormânt. Trebuie să avem îndrumarea Celui Atotputernic în orice, chiar și pentru o înmormântare. Cineva ar putea obiecta spunând că „morții ar trebui să fie îngropați acolo unde sunt”. Trupul fără viață nu folosește la nimic, dar Dumnezeu trebuie lăudat în toate. Imaginează-ți, dacă Elisei ar fi fost îngropat în altă parte, omul care a fost aruncat în mormântul lui nu ar fi înviat (2 Împăraților 13:21).
Conform relatărilor biblice, Avraam era departe de Sara când ea a murit; probabil că se ocupa de problemele familiei. Nu toată lumea poate fi alături de soțul său în ziua plecării, ceea ce ar fi ideal. Cât privește moartea, este imposibil să o eviți, pentru că, așa cum a spus David, aceasta este calea pe care merge toată lumea (1 Împăraților 2.2). Ceea ce trebuie făcut este să fim pregătiți, pentru că nu-i știm nici ziua, nici ora, iar când ajunge, nu e nicio modalitate de a o opri sau amâna. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El (Psalmi 116:15).
Avraam a vorbit fiilor lui Het despre locul unde să o îngroape pe Sara. Aceștia au răspuns, spunându-i că este ca un domnitor al lui Dumnezeu printre ei, așa că îi vor da mormântul pe care l-a ales. Este important să ai o mărturie bună a celor din afară, cât și a celor din casa lui Dumnezeu. Este îmbucurător când cei rătăciți ne recunosc ca domnitori ai Domnului, pentru ca, atunci când au nevoie, să se întoarcă la noi și să fie ajutați. Cei mântuiți ar trebui să fie întotdeauna în comuniune cu Cel Preaînalt.
După ce a auzit că este liber să aleagă mormântul pe care-l dorea, Avraam s-a închinat în fața tuturor și i-a rugat să-i spună lui Efron să-i permită să o îngroape pe Sara în Macpela, deoarece el va plăti prețul cuvenit. Nu accepta să primești ceea ce ai nevoie gratuit, pentru că bunurile omului l-au costat sânge și sudoare și nimic nu este mai drept decât să fie răsplătit. Mai mult, să nu vrei muncă gratuită de la prieteni și frați, căci, la urma urmei, trebuie să primească ceea ce au dreptul.
Efron a dat prețul, dar a spus că între ei nu era nevoie de plată. Chiar dacă fratele insistă că ai ceva gratis, fă un efort să plătești pentru asta, deoarece este mai binecuvântat să dai decât să primești (Faptele Apostolilor 20:35). Dacă fratele tău are un restaurant, fă tot ce poți pentru a-l face să accepte plata pentru mâncare, căci trebui să fii o binecuvântare și nu o povară. Când împlinim Cuvântul, Domnul ne răsplătește cu ceea ce este înscris în el.
Avraam a cântărit argintul și l-a dat în plată; astfel, a dobândit acea proprietate lângă Hebron, care, din păcate, în urmă cu câțiva ani a fost încălcată într-una dintre revoltele palestiniene împotriva Israelului. Lecțiile pe care le învățăm din Scriptură sunt de o valoare imensă astăzi și întru veșnicie. Trebuie să trăim potrivit fiecărui Cuvânt ce vine din gura lui Dumnezeu. Aleluia și amin!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares