Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!”
Geneza 19.20
Inima omului nu poate fi primenită decât odată cu venirea lui Isus și moartea Lui pe Calvar, pentru că, până atunci, este imposibil să existe vreo schimbare în ea. Lot și-a dorit întotdeauna să aibă avantaj în toate. La început, l-a însoțit pe unchiul său, Avraam, și a învățat să negocieze cu el. Fără îndoială, multe dintre aceste lecții l-au determinat pe Lot să ceară ajutorul Domnului și să vorbească despre El. Cu toate acestea, frica de Dumnezeu nu sălășluia în el.
Nepotul lui Avraam era obsedat de bogăție, profit și confort. El vedea întotdeauna ceea ce credea că alții (și, mai ales, Dumnezeu) nu văd. Sărmanul Lot! Era un bun negociator, dar un rob groaznic. Când slujim Celui Preaînalt, El are grijă chiar și de cele mai mici amănunte. Însă, când nici măcar nu Îl căutăm, El nu poate face nimic pentru noi. În fine, numai datorită lui Avraam, Domnul și-a trimis îngerii să-l salveze pe Lot și familia lui.
A îndrăznit să ofere soluții Dumnezeului celui Atotștiutor și Atotputernic. Conversația pe care a avut-o cu îngerul, la plecarea din Sodoma, dezvăluie că era un expert în negocieri și, insistând dinaintea îngerului, i s-a permis să locuiască în cetatea sugerată. Însă, Lot nu și-a dat seama că aceasta a fost o permisiune din cauza îndrăznelii sale, și nu o schimbare în planurile Celui Preaînalt. Ca un prost negociator, nu știa ce îl aștepta în acea
„victorie”. Îndurare!
Strategia poate să fi fost logică, dar nu a venit de la Duhul Sfânt. În acest fel, Lot s- a arătat nepregătit să asculte de voia Creatorului și nu și-a instruit soția să ia în serios îndrumarea sfântă, nici pe fiicele lui în a-și alege logodnici credincioși și cu frică de Dumnezeu. Acesyea s-au purtat ca niște nebune și, din această cauză, rușinea l-a cuprins pe Lot. Copiii născuți prin incest au fost mărturii rele.
Potrivit lui Isus, logica omului este trupească și zadarnică. Sunt mulți în biserică care așteaptă doar un prilej de a păcătui sau de a face ceva greșit care să le ofere profit sau plăcere. Sunt ca petele de pe Evanghelie, iar greșelile lor îi fac pe mulți să disprețuiască pe Domnul. Ce rost are să aibă succes în viața de zi cu zi dacă, în plan spiritual, omul este un prilej de păcătuire? Vai de oricine face ca cineva să cadă în păcat.
Lot l-a presat pe înger, spunând că nu se va duce în munți. Apoi, de parcă n-ar fi avut de-a face cu slujitori ai adevăratului Dumnezeu, a insistat să arate că cetatea în care dorea să meargă era mică și putea trăi foarte bine acolo. Cine era el ca să învețe pe Cel Preaînalt? Cu toate acestea, din cauza încăpățânării sale, a primit permisiunea de a locui în locul acela. Aceasta a fost voia îngăduitoare a lui Dumnezeu. Apoi, în această cetate, fiicele lui Lot au rămas însărcinate cu el. Ce rușine!
Biblia spune că numai cei călăuziți de Duhul Sfânt sunt copii ai lui Dumnezeu. Deoarece lăcomia lui Lot l-a determinat să obțină permisiunea de a locui în cetatea cea mică, diavolul a fost capabil să provoace incest. Astfel, s-au născut Moab și Amon, ai căror urmași au dat naștere la două neamuri care au făcut rău lui Israel. A meritat oare istețimea lui Lot?
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares