Odată cu trecerea timpului, poporul lui Dumnezeu a început să se îndepărteze, până când a venit ziua în care au fost luați captivi. Apoi, trecând prin experiențe umilitoare, slujitorii Domnului și-au amintit cât de smintiți au fost ca să iubească lumea și plăcerile ei. Au fost biciuiți de dușman, când, de fapt, ar fi trebuit să fie în poala Bunului Păstor. Sunt mulți care simt la fel și astăzi pentru că Îl disprețuiesc pe Cel Atotputernic.
Mai întâi s-a întâmplat cu rebelii care l-au urmat pe Ieroboam și au întemeiat regatul de Nord, care a rămas ca Israel. În loc să-L caute pe Domnul – din cauza păcatelor, Dumnezeu sfărâmase împărăția dată casei lui David –, aceștia au preferat să înfrunte pe Cel Atotputernic cu practicile lor religioase satanice. În scurt timp, soarta lor a fost pecetluită.

Chiar dacă Cel Preaînalt a vrut ca ei să nu continue în greșeală, Salmanasar a venit și i-a dus în Asiria.
Mai târziu, și împărăția lui Iuda s-a abătut de la Adevăr, iar locuitorii săi au fost luați ca sclavi în Babilon de către Nabucodonosor. De ce s-a întâmplat asta sau de ce s-au întâmplat atât de multe lucruri rele poporului ales? Motivul este același: nerespectarea poruncilor. Ceea ce a fost văzut printre copiii lui Israel a fost adevărat și cu cei care L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor. Sunt mulți creștini care s-au abătut de la legile sfinte.
Chiar și cu aceste exemple triste, mai sunt oameni care nu veghează și, la întoarcerea lui Hristos, vor primi pedeapsa veșnică. Asta nu este o glumă! Vorbim despre lacul care arde cu foc și cu pucioasă în veci de veci. În el vor fi aruncați și nu vor ieși niciodată cei răzvrătiți și iresponsabili, care au iubit plăcerile lumești și s-au lăsat întinați de lucrările întunericului.
Înainte de exilul în Babilon, în vremea lui Iosia, în timp ce renovau templul, slujitorii lui Dumnezeu au găsit Cartea Legii și au citit-o înaintea regelui, care s-a alarmat. Acea lectură a fost ultima picătură pentru tânărul conducător. Despre el se scrisese cu mai bine de o sută de ani înainte de a se naște, că va aduce o adevărată reformă a credinței în rândul israeliților. S-a speriat și a chemat imediat pe toți să meargă la Ierusalim, iar Domnul a mers cu el.
Chemarea lui Iosia a reunit oameni din Iuda, Beniamin și Ierusalim. Astfel, au făcut un legământ cu Dumnezeu. Cât a durat acest Legământ, totul a mers bine, dar, așa cum se întâmplă adesea, au început să greșească din nou. Apoi, ani mai târziu, împăratul Babilonului i-a luat în robie pe toți cei care se dădeau vrăjmașului. Atunci, poporul a fost dus în lanțuri într-o țară care nu cunoștea pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Cei care nu sunt în comuniune vor avea parte de suferința veșnică.
Succesul împăratului lui Iuda a reușit să-i facă pe toți să stea înaintea Domnului. Astfel a avut loc cea mai mare trezire văzută vreodată în Țara Făgăduinței. Paștele pe care l-a slujit a fost unic în întreaga istorie a copiilor lui Israel. A durat? Da, dar nu așa cum ar fi trebuit. Din păcate, mulți participă la slujbe frumoase, dar apoi se rătăcesc. Gândește-te la asta!

În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares