Cea mai mare lucrare a harului sfânt în lume este iertarea păcatelor, pentru că, odată cu ea, oricui L-a primit pe Isus ca Mântuitor îi este garantată intrarea în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu. Sunt cazuri în care partea ofensată va avea nevoie de timp pentru a acorda iertarea, pentru că, cu o rană nouă și adâncă, nu poate să-l privească pe infractor în ochi și să-l ierte. Ori, este și îndrumarea Domnului de a acorda iertarea numai dacă cel care a greșit s-a pocăit.
    Un anume cuplu din Danemarca părea să aibă o căsnicie minunată, dar, fără ca soțul să înțeleagă, femeia a plecat din casă, lăsând un mesaj că s-a dus să locuiască cu un alt bărbat. Acest soț a trăit zile de agonie, singurătate și dureri fizice neîntrerupte. Cu fiecare amintire despre cât de fericit fusese, durerea creștea și ura apărea. Într-o zi, însă, și-a căutat rivalul și, găsindu-l, i-a ascultat argumentele. După această conversație, soțul și-a iertat soția și partenerul ei.
    În zilele următoare, deși soția nu s-a întors, a observat că s-a trezit mai bine și fără dureri. Curând, a revenit la muncă, sperând în zile mai bune și, în cele din urmă, a prosperat mai mult. Și-a dat seama că acea femeie nu-l mai iubește și, iertând-o, s-a eliberat de demonul răzbunării care voia să-l distrugă.
    O mare greșeală este să nu-L cauți pe Domnul în Cuvântul Său, unde El este găsit. Dacă e o lipsă a prezenței sfinte în inima ta, vrăjmașul va intra și va lua cu el alți demoni. Astfel, viața îți va fi plictisitoare, iar adulterul va părea o necesitate și, în același timp, ceva plăcut. Apoi, când lucrarea rea are loc, pentru că e sub influența diavolului, deși conștient de greșeala sa, omul continuă în ea.
    Când suntem ispitiți, trebuie să alergăm imediat la Domnul pentru a-I cere ajutorul; fără îndoială, diavolul este pe cale să ne dea un „atac” sigur, cu scopul de a ne despărți odată pentru totdeauna de Cel Atotputernic și de a ne uni cu el pentru totdeauna. Cu toate acestea, atunci când suntem ispititi, tot nu facem păcat. Scripturile spun că Isus a fost ispitit în toate felurile, dar nu a păcătuit (Evrei 4:15). Când omul cade în ispită, e un păcătos și apoi trebuie să se pocăiască. Trăiește izbăvit de greșeală!
    Prin nașterea din nou, omul este iertat de toate păcatele sale (Romani 5:1). Prin urmare, creștinii căsătoriți trebuie să se străduiască să nu cadă în minciuna dușmanului, care va face totul pentru a-i convinge că au nevoie de ceva în plus pentru a atinge împlinirea în căsătorie. Cei care sunt slabi în credință și în minte, pentru că nu stau de veghe, cad în această cursă; totuși, cei care sunt fermi în Cuvânt se întorc degrabă pentru a-și mărturisi nelegiuirea lui Dumnezeu și pentru a obține iertarea Lui. Alții își ascund păcatele și se distrug pe vecie.
    Greșeala este să nu te încrezi în Cuvânt, pentru că dacă ai face-o, ai fi izbăvit. Cei care cad nu mai pot crede în Domnul, iar în curând visele le sunt spulberate și sunt chinuiți de asupriri rele. Sfatul lui Isus este să ierți, ca să fii iertat. Cine se opune iertării, nu va fi niciodată iertat.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares