Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!
2 Cronici 20.17
Prima instrucțiune dată de Iahaziel israeliților a fost să meargă împotriva dușmanului care se ridicase împotriva lor. Nu puteau nici să ezite, nici să se ascundă. Locul a fost descris în detaliu pentru a nu se încurca. Acea bătălie era dinainte câștigată, atâta timp cât nu făceau după cum fac oamenii în război, ci după cum Dumnezeu îi călăuzește.
Domnul nu a promis că va trimite un vânt puternic care să-l tragă pe dușman într-un anumit loc și nici că va trimite îngeri cu săbii pentru a străpunge pe oricine îi va ataca pe slujitorii Săi. El a spus că evreii își vor întâlni adversarii la capătul văii dinspre pustia Ieruel (v. 16). Fără îndoială, oamenii lui Dumnezeu trebuie să trăiască mai aproape de El, pentru că, așa cum El i-a călăuzit pe israeliți în acea luptă, tot așa și ei vor primi cea mai bună îndrumare pentru a se elibera de asupritorii lor.
Poporul lui Iuda a fost pregătit pentru această întâlnire. Cu siguranță, Domnul nu l-ar pune în dificultăți, ci l-ar face martor la lucrarea Sa. Mai mult, le-ar arăta altor popoare că atunci când este un împărat care Îl respectă, oricine se ridică împotriva alor Săi va fi complet făcut de rușine și confuz. Deși adversarii erau înarmați cu toată puterea pe care o aveau, nu se puteau pune cu Dumnezeu.
Lucrul cel mai bun este că în acea luptă, poporul ales nu a trebuit să lupte! Viteazul de război, Comandantul armatelor cerești, a garantat că poporul Său nu va avea nevoie să-și murdărească mâinile. Deși dușmanii erau mulți, Dumnezeu avea să aibă grijă să le arate că poporul Său nu este neajutorat și, prin urmare, se va purta diferit față de alte neamuri, pentru că, la urma urmei, a slujit Celui Atotputernic. Cine se încrede în Domnul biruie întotdeauna. Ce crezi despre toate acestea?
Odată ajuns la locul indicat, poporul trebuia să se oprească. Nu putea nici să se retragă, nici să înainteze, fiind față în față cu dușmanul său. În ce măsură dorește Domnul ca credința noastră să se mărească ca să putem avea parte de mântuirea Lui? Numai El ne va spune. Ceea ce pregătește Dumnezeu va fi mai bun decât ceea ce credem noi. Însă, nu uita că trebuie să umbli prin credință, nu prin vedere (2 Corinteni 5:7). Cei curajoși trebuie să se supună poruncii Celui Preaînalt.
Dumnezeu a strigat prin Iahaziel: Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi. Cine are încredere trebuie să creadă și nu se poate panica sau urma vreuna dintre tacticile omului. Era suficient ca Iuda să se supună poruncilor afinte; astfel, avea să lupte și să câștige lupta. Singura deosebire este că nu trebuie să mânuiască armele omului, ci să-L lase pe Domnul să acționeze. Nu fi niciodată îngrijorat, căci metoda lui Dumnezeu este revelată în fiecare luptă.
Iosafat și poporul său nu trebuia să se teamă și să se înspăimânte, pentru că Cel Atotputernic va fi cu ei. Nu-ți fie teamă, pentru că chiar de planul sfânt pare a fi o nebunie, Dumnezeul cel veșnic Își va ține Cuvântul atunci când vei crede și Îl vei asculta. Amin!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares