Fiii lui Amon și ai lui Moab erau descendenții lui Lot, nepotul lui Avraam, și ale celor două fiice ale lui, care l-au îmbătat pentru a se culca cu ele fără nici să-și dea seama  (Geneza 19:30-38). Cei de pe muntele Seir se pogorau din Esau (Geneza 36.8,9), fratele lui Iacov, fiind și veri ai israeliților. Ei ar trebui să-i iubească pe cei proveniți din Avraam, știind că acesta era alesul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, s-au întâmplat atât de multe încât au început să urască pe poporul Domnului.
    Isus a spus că omul va avea drept dușmani chiar pe cei cei din casa lui (Matei 10:36). În țara noastră, unii care își spuneau creștini au asuprit pe pastorii care făceau lucrarea într-un mod aprobat de Dumnezeu, cu minuni și semne. T. L. Osborn a spus că, într-o anumită țară din America Centrală, membrii unei biserici mergeau din casă în casă pentru a-i convinge pe oameni să nu meargă la adunările sale, spunând că predicatorul era un profet mincinos. Îndurare!
    Drumul ca Israel să ajungă în Canaan a inclus trecerea prin ținuturile lui Amon și Moab, dar Cel Preaînalt nu a permis ca acest lucru să se întâmple, deoarece acea mulțime ar fi putut face rău „verișilor”. Având în vedere acest lucru, Dumnezeu și-a călăuzit poporul departe de locurile amoniților și moabiților; cu toate acestea, aceștia au răsplătit binele cu răul (2 Cronici 20:11). Însă, a cui ar fi pierderea, deoarece, prin analogie, putem spune că, așa cum Laban nu a putut să-l jefuiască pe Iacov, nici aceștia nu ar putea face rău lui Israel.
    Trebuie să observăm aceste fapte pentru a nu ne confrunta cu ceva asemănător. Așa cum aceștia au vrut să-i îndepărteze pe fiii lui Iacov de la moștenirea dată de Dumnezeu, tot așa astăzi sunt mulți cei care nu doar ne doresc răul, ci ne împiedică să fim folosiți de Cel Preaînalt. Adevărul este că duhul nebuniei a găsit multe inimi slabe în care să se adăpostească și, în acest fel, să mărească mânia de lui Dumnezeu față de păcatele lor.
    Nu trebuie să ne temem de acești oameni, ci doar să ne rugăm la orice semn de asuprire. De fapt, Iosafat a trecut prin această adversitate doar pentru că Domnul a dezaprobat dorința lui de a se înfățișa înaintea lui Ahab pentru a merge la război cu el. În ceea ce ne privește, dacă apar situații neplăcute, putem înțelege că am greșit ca fii, irosind puterea care ne-a fost dată cu lucruri care nu au nicio legătură cu lucrarea.
    Lucrul bun este când nu-ți atargi mânia sfântă. Atunci, Duhul lui Dumnezeu îți vorbește inimii că nu există nicio greșeală din partea ta și apoi chemi pe Domnul, respingi atacul rău și obții victoria. Isus ne-a învățat că, în lume, vom avea necazuri, fără ca noi să le fim pricina, dacă ascultăm de Domnul; căci, după cum El a biruit, și noi vom birui (Ioan 16:33).
    Nu te speria când un foc asupritor se aprinde împotriva ta, împotriva credinței și lucrării tale în Domnul. În multe cazuri, acest lucru se va întâmpla de la Dumnezeu, pentru ca lucrarea Lui să crească; în altele, pentru ca tu să dovedeşti Cine trăieşte în inima ta.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares