Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te iubea?
2 Cronici 20.7
Continuând rugăciunea către Domnul, Iosafat menționează că Dumnezeu a izgonit locuitorii Canaanului și a dat acea țară seminței lui Avraam, prietenul Său, pentru totdeauna. Ori, Pavel a spus, în Galateni 3:14, că făgăduințele sfinte destinate patriarhului au ajuns la noi, oamenii de azi. De aceea, unul dintre motivele pentru a te ruga și a primi răspunsul sfânt este să-ți amintești că ești moștenitorul lor și să strigi după ele.
Dumnezeu nu uită nimic, dar noi uităm. Când amintim ceva Domnului, ne amintim că, de fapt, binecuvântările nu sunt o pomană, ci drepturi recunoscute de El, la care nu trebuie să renunțăm niciodată în nicio circumstanță. Ele nu se referă doar la ceea ce i s-a promis lui Avraam, ci și la tot ceea ce Isus a răscumpărat cu sângele Său pentru noi.
Vezi ce ți s-a întâmplat rău – în trup, în domeniul financiar, sentimental, familial, conjugal sau profesional – și nu accepta nimic rău. Caută în Cuvânt ceva care vorbește despre subiectul în cauză și însușește-ți spusele Celui Atotputernic despre ceea ce îți aparține. În loc să te plângi Lui, mulțumește-I pentru că ți-a dezvăluit adevărul și apoi cere ca acesta să se împlinească în viața ta, poruncindu-i dușmanului să plece.
Noi suntem adevărata sămânță a lui Avraam, a cărui credință a venit la el prin revelație, și nu prin trup. La fel, descendenții după trup nu primesc o astfel de moștenire. Ori, oamenii care Îl primesc pe Isus vor fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, având dreptul la toate darurile Celui Preaînalt. Când patriarhul a crezut, fapta sa a fost luată drept neprihănire. Credincioșii în Isus sunt tratați la fel.
Apostolul Pavel a afirmat că cei care primesc credința în Hristos sunt copiii lui Avraam (Galateni 3,7), prin care toate neamurile vor fi binecuvântate, așa cum a spus Dumnezeu însuși (Geneza 26,4). Prin urmare, trebuie să propovăduim iertarea prin credință. Astfel, oamenii sunt iertați de greșelile lor din trecut și, atunci când sunt născuți din nou – ceea ce este realizat de Duhul Sfânt și de Cuvântul lui Dumnezeu –, nu mai au nicio vină asupra lor, deoarece sunt făpturi noi.
Dacă faci parte din familia celor mântuiți, fiind membru al credinței în Hristos, ești binecuvântat ca Avraam. Când aflăm că Iosafat a menționat că Domnul a dat țara descendenților patriarhului, ne putem bucura, deoarece, fiind credincioși în Isus, suntem sămânța credinței lui Avraam. Astfel, avem ca binecuvântare Țara Făgăduinței – Evanghelia Împărăției Cerurilor, care este mult mai mare și mai binecuvântată decât Canaanul.
Trebuie să stăm mereu de veghe pentru a nu cădea în ispită. Pe lângă poftele cărnii, dușmanul a reușit să orbească înțelegerea celor care nu cred că noi suntem adevărații moștenitori ai făgăduințelor făcute lui Avraam, cât și lui Isus. Ce frumos, nu-i așa?
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares