De la începutul formării lui Israel, Domnul a avertizat poporul Său să nu intre în comuniune cu cei care nu-I slujeau, deoarece e o lucrare diavolească în inimile celor care resping Lumina. A crede în Dumnezeu este un lucru, iar a-I sluji este un altul foarte diferit. Cine se căsătorește cu cineva care nu-l iubește pe Tatăl va vedea oare pe acea persoană să iubească și să slujească pe Fiul? De aceea, credinciosul nu poate să se alăture necredinciosului sau să aibă vreo însoțire cu el (2 Corinteni 6.14-18).

Pentru a avea sprijinul lui Iosafat – împăratul cel puternic care făcuse o armată mare dintr-un popor mic și care obținuse sprijinul celor care îi erau supuși –, Ahab a început să execute un plan care a luat ceva timp să fie realizat. Ahab știa că nu i-ar fi de folos să lupte împotriva lui Iuda, deoarece va fi învins. Ar fi imposibil să înfrunți temuta armată a lui Iosafat, care, pe lângă faptul că avea oameni pregătiți și dornici să slujească împăratului, conta pe ajutorul Domnului.

Încetul cu încetul, Ahab a început să-l slăbească pe împăratul lui Iuda și, mai întâi, și-a dat fiica de soție lui Ioram, fiul lui Iosafat. După câțiva ani, împăratul Samariei a simțit că era timpul să-și ducă la bun sfârșit planul și l-a invitat să-l viziteze. Nu vă lăsați înșelați de cel rău, căci se gândește numai la sine. La sosirea în Samaria, împăratul lui Iuda a fost onorat într-un mod somptuos, ceea ce l-a făcut să creadă că împăratul lui Israel îl iubește. Așadar, nici nu și-a adus aminte de Dumnezeu.

Amăgit, s-a lăsat purtat de ceea ce a văzut. Strategia diavolului a fost aceeași pe care a folosit-o pentru a o înșela pe Eva în grădina Edenului. El deschide ochii cuiva asupra frumuseții unei persoane, asupra bunelor ei maniere și a purtării ei agreabile, pentru ca apoi, ca femeia adulteră din Proverbele 5, să o ducă „ca o oaie mută la tăiat”. Persoana înșelată mai crede că și-a găsit fericirea departe de Dumnezeu. Ce prostie!

În toiul petrecerii, când a văzut că Iosafat era „în mâna sa”, împăratul cel răul s-a folosit de viclenie și l-a presat, întrebându-l dacă va merge cu el la război împotriva sirienilor. Îmbătat de primirea care i-a fost oferită, Iosafat nici nu i-a cerut timp să se roage. Scripturile spun că a hotărî în grabă este o cursă (Proverbele 20:25). Împăratul lui Iuda a spus da și chiar a precizat că va fi cu Ahab. Îndurare! Uneori vorbim prea mult.

Iosafat nu ar fi putut să fie de acord cu planurile împăratului lui Israel, pentru că acesta se închina lui Baal și era un păcătos. Uneori, ne lăsăm influențați de vorbele diavolului și ne purtăm ca Iosafat. Prin urmare, în orice situație, întrebați pe Domnul. Oricine se grăbește să răspundă fără să asculte de Cel Atotputernic Îl dezamăgește. Dacă s-ar fi rugat, și-ar fi dat seama de greșeala de a-și face de lucru cu un om rău.

Textul biblic arată că Iosafat a fost vândut diavolului, pentru că, atunci când a cerut permisiunea de a întreba pe Domnul, a dovedit că asta nu era bine. Hotărârea lui Ahab cu privire la profetul lui Dumnezeu ar fi trebuit să-i fi folosit lui Iosafat pentru a spune că nu poate participa la acea luptă, dar nu asta a făcut.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares