Multă vreme, David a fugit de Saul, deoarece împăratul credea că fiul lui Isai va fi succesorul său. David a respectat ungerea care era asupra lui Saul și, prin urmare, deși a avut ocazia să-i pună capăt vieții, l-a cruțat. Mulți nu respectă ungerea cu care a fost acoperit cineva și, când au ocazia, îl duc pe cel uns în greșeală; însă, fiți cu grijă față de asta, căci porunca Domnului este să Nu vă atingeţi de unşii Mei (Psalmi 105:15).

Vestea morții în luptă a lui Saul și a fiului său, Ionatan, l-a făcut pe David să plângă de pierderea celor care aveau autoritate asupra lui. El a scris o cântare de plângere care îi emoționează până azi pe cei care o citesc (2 Samuel 1:17-27). În durerea lui, David mărturisește că dragostea lui pentru Ionatan a fost mai mare decât cea pentru o femeie, pe care unii nebuni o consideră o relație homosexuală, când, de fapt, era un sentiment pe care doar un prieten adevărat îl are.

Conștient că a fost uns prin Samuel împărat peste Israel la porunca lui Dumnezeu, David s-a consultat cu Domnul despre ce să facă. Oricare ar fi situația, nu lua niciodată decizia ce pare a fi cea mai bună. Înțelege că nu poți, ca rob, să intri niciodată în posesia unei moșteniri în mod precipitat. Cel Preaînalt te va îndruma, dar pentru a face acest lucru, trebuie să-ți deschizi inima Domnului și să aștepți îndrumarea Lui.

David fusese deja uns de Cel Atotputernic, dar venise oare timpul? Unde ar trebui să se suie? Astea au fost întrebările lui, la care Dumnezeu nu a omis să răspundă. Cel care se grăbește și face ceea ce crede că este mai bine va ajunge mai târziu la concluzia că nu a procedat corect. Tatăl își rezervă dreptul de a ne călăuzi în toate, de a deschide uși care nu se vor închide niciodată și de a le închide pe cele care ne-ar face rău. Stai de veghe și fii mereu la dispoziția Celui Preaînalt.

Răspunsul a fost pozitiv, dar scurt, pentru că Dumnezeu știa că alesul Său este înțelept și asta așteaptă Tatăl ceresc de la fiecare dintre copiii Săi, bucurându-Se când aceștia se poartă cu înțelepciune. Domnul i-a spus lui David să se suie, acesta știind astfel că se apropia vremea ca să fie păstorul poporului său. Cu toate acestea, cel care purta bătăliile Celui Atotputernic avea încă o întrebare de pus.

Conta câtuși de puțin unde își va începe lupta pentru tronul lui Israel, atâta timp cât avea să se întâmple prin călăuzirea sfântă. Apoi a întrebat: Unde să mă sui? Chiar dacă ai auzit de la Cel Atotputernic că ai ceva de realizat, mai întâi trebuie să-L întrebi de unde să începi. Când Domnul ne dă un sfat, El merge înaintea noastră, ne deschide căile și ne conduce către succes. A lupta fără un scop anume este ca și cum ai fi pe cale fără Dumnezeu și asta nu este bine.

După ce a auzit de la Domnul că trebuie să se ducă la Hebron, tânărul războinic a și pornit într-acolo. În inima lui, lucrarea era ca și făcută; nu trebuia decât să-și pună tălpile picioarelor la drum pentru a ajunge și lua în stăpânire împărăția. Nu trebuia nici să se grăbească, nici să se îndoiască.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares