Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor.
1 Tessaloniceni 2.15
Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om care slujește lui Dumnezeu este să-l lase pe diavol să-i strecoare minciuni în inimă. Drept consecință, acesta va înceta să-și mai facă lucrarea și se va purta ca un rătăcit. Cu timpul, începe să gândească ca un rătăcit și, în scurt timp, va fi un pericol pentru credință. Așa că, oricât s-ar strădui, nu va putea face pace cu Tatăl.
Deși nu vrea să meargă în Iad, se lasă înșelat de dușman pentru că nu mai simte prezența Domnului. Deci, crezând că Cel Preaînalt nu este atât de sever, devine religios. Când se roagă, plânge; când vorbește despre Dumnezeu, o face cu o voce blândă. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, știe că toate acestea sunt cuvinte rostite fără noimă, cuvinte goale.
De ce să nu te întorci la Izvorul cu Apă Vie, Cel care te poate ierta și schimba viața și caracterul? Fiind departe de Cel Atotputernic, este posibil să ai parte de lucruri rele. Omul religios se înșeală sperând că Dumnezeu Se va schimba și-i va permite să facă ceea ce-i place, deși o astfel de atitudine este interzisă. Lucrarea celui rău în om îl face să acționeze contrar Sfintei Scripturi. Stai departe de religiozitate!
Lucrul drept este să asculți de Cuvânt, să te pocăiești de păcatele tale, să le mărturisești și să reîncepi viața ta de credință în Hristos. Pe măsură ce se apropie sfârșitul vremurilor, diavolul, știind că mai are puțin timp, minte din ce în ce mai mult, folosindu-și toată viclenia pentru a-i convinge chiar și pe sfinți că este bine să facă lucruri pe care Scripturile le condamnă (Apocalipsa 12:12). Când duhul religios stăpânește pe om, acesta devine periculos.
Din pură invidie și pentru a nu-și pierde poziția pe care o aveau în societate, cpnducătorii evrei au ucis pe Domnul. Ei știau că Isus era Fiul lui Dumnezeu, care făcea minuni; însă, El era o amenințare pentru ei, deoarece oamenii Îl urmau. Astfel, în scurt timp, sinagogile ar fi fost goale, punând capăt traiului lor. Este trist, dar același lucru se întâmplă și astăzi.
Saul din Tars avea o ură de moarte împotriva urmăritorilor lui Hristos, dar oare de ce? Bolnavii erau vindecați, iar acest lucru nu avea loc în iudaism. Păcătoșii erau mântuiți, pe când în sinagogi nu a existat nici măcar o singură consemnare că viața cuiva a fost schimbată. Saul a vrut să alunge binele din lume, pentru că nici el, nici colegii lui nu erau obișnuiți să facă asemenea minuni. Mânia acestui om împotriva Adevărului venea de la diavol.
Dintr-un motiv stupid, acești conducători l-au ucis pe Ștefan și, după câțiva ani, au aruncat cu pietre în Pavel și s-au oprit doar pentru că au crezut că a murit. Apostolul a fost târât pe străzile orașului și a rămas pe jos aproape fără viață. Când Pavel a fost înconjurat de frații săi, s-a ridicat (Faptele Apostolilor 14:19,20). Pentru acești oameni religioși, era drept și necesar să ucidă pentru a nu-și pierde adepții.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares