L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci, Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?
Ieremia 26.19
Când Dumnezeu trimite un om să ducă mesajul poporului Său sau celor rătăciți, acesta nu trebuie să se teamă de amenințările care se vor ivi în călătoria sa, și nici să se lepede de mesaj. Dacă cedează lașității, nu va putea sluji Domnului. Nimic rău nu i se va întâmpla dacă este gata să se supună ordinului sfânt; de aceea, nu trebuie să se teamă de ceea ce diavolul spune că îi va face.
Zilele lui Ieremia au fost grele, deoarece Iuda era complet corupt, îndepărtându-se de Domnul. Mai mult, acestui popor nu-i păsa de cei care îi onorau pe cei care se numeau zei. Pedeapsa Celui Preaînalt spunea că va fi dus în robie în Babilon; dar, din păcate, nu a vrut să asculte. Domnul și-a avertizat poporul să nu se complacă în păcat, dar mulți nu s-au îndreptat și vor fi în pierzanie pentru totdeauna.
Preoții, prorocii și tot poporul au hotărât că Ieremia poate fi ucis pentru că a dat mesajul lui Dumnezeu. Ca om, poate că a simțit că zilele lui se vor sfârși acolo; însă, ca slujitor al Domnului, știa că va fi cruțat și, în cele din urmă, nu i se va întâmpla nimic rău. Aceasta trebuie să fie și încrederea noastră! În orice moment, trebuie să aducem o mărturie credincioasă despre credința noastră.
Ieremia nu era de vină pentru conținutul mesajului pe care i-l dăduse Dumnezeu, dar, fiindcă era neîndurător, s-a hotărât să fie omorât. Atunci, auzind această dispoziție, prinții au părăsit casa împăratului și s-au dus în casa Domnului. Acolo, au văzut ce intenționau să facă autoritățile bisericești împotriva prorocului. Dumnezeu are întotdeauna un mod drept de a lucra în sprijinul celor care Îi slujesc. Amin!
Lui Ieremia i s-a permis să se apere, iar el a repetat ceea ce le spusese: fiecare să-și îndrepte căile și faptele și să asculte glasul lui Dumnezeu pentru ca răul să nu ajungă la ei. Prorocul a spus că e în mâinile lor și că puteau face cu el ceea ce doresc; însă, dacă l-ar ucide, s-ar păta cu sânge nevinovat. Atunci prinții au ajuns la concluzia că prorocul nu a făcut nimic pasibil de moarte.
În acel moment, unii bătrâni s-au ridicat și și-au amintit că, în zilele lui Ezechia, Mica proorocise despre cum vor fi Sionul și Ierusalimul. În fața acestui lucru, Ezechia nu l-a ucis, ci a implorat ajutorul sfânt și, astfel, Dumnezeu a schimbat scrierea împotriva poporului Său. Asta vrea să facă Domnul când ne avertizează să nu luăm calea păcătoșilor. Cu toate acestea, Iuda nu s-a răzgândit și a plecat în robie.
Lecția care ne rămâne este că Dumnezeu va face același lucru în sprijinul celor care se tem de El și le schimbă purtarea pentru a împlini Cuvântul. Oare tu ce vei face?
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares