Participarea noastră la Evanghelie este o favoare a Celui Preaînalt pentru noi, pentru că numai cu ajutorul Lui putem face ceva la fel de sfânt ca lucrarea Sa. Această misiune este continuarea lucrării făcute de Isus și de apostoli, care au învățat direct de la Învățător. Cine suntem noi? Cei pe care Domnul i-a chemat și le-a dat Duhul Său Sfânt. Prin urmare, putem continua să vorbim despre dragostea Lui.

Isaia a spus că suntem ca niște necurați și că toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită (Isaia 64,6). Iov a pus o întrebare care explică ceea ce suntem: Ce este omul ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele? (Iov 7.17,18). Suntem făpturile create de El și, deși am căzut în păcat, Creatorul nu a renunțat la noi. După Calvar, suntem fără vină înaintea Lui, grație sângelui lui Isus vărsat pe cruce.

Chiar dacă El este Cel Atotputernic, Domnul ne-a chemat să facem lucrarea Sa împreună. Atunci am fost făcuți împreună-lucrători cu El și avem o parte în lucrarea mântuirii. Să nu crezi că nu ai ce face, pentru că Dumnezeu nu gândește așa; de altfel, te-a însărcinat să-I îndeplinești chemarea. În Hristos, ești cineva pe care diavolul trebuie să respecte și să asculte, pentru că atunci când vorbești în Numele lui Isus, pui puterea lui Dumnezeu la lucru.

Este bine să ne amintim că noi suntem ogorul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9) și El este Lucrătorul (Ioan 15:1). Pentru ca vița să dea roade din belșug, vierul are nevoie să curețe ramurile – creștinii – și să îndepărteze ramurile uscate, slabe și neroditoare, pentru ca, la momentul potrivit, să dea roadele care să-L facă fericit pe Domnul. Însă, dacă suntem ramuri răzvrătite și refuzăm să ne îndeplinim misiunea, vom fi tăiați din viță și aruncați în foc (v. 2,6). Îndurare, Doamne!

Chiar de nu suntem ceea ce a plănuit Tatăl, El își amintește de noi și de misiunile destinate celor mântuiți, dar de multe ori nu acordăm importanță acestui lucru. A proceda astfel înseamnă a fi înșelat de Satana, care, din cauza firii noastre trufașe, a reușit să ne prindă în plasele sale. Există o singură cale de a vă întoarce la Dumnezeu, prin convertirea noastră și îndurările nesfârșite ale Domnului. Asta ar trebui să faceți!

Trebuie să lucrăm împreună cu Cel Atotputernic. Fără îndoială, El ar fi putut aranja un alt plan pentru a-Și face voia, dar pentru că El ne-a iubit atât de mult, ne-a pus în această poziție deosebită. Indiferent cât de mult te trage trupul în partea greșită, îndreaptă-ți inima să asculte de Cel Atotputernic și să-I îndeplinească voia. Împreună-lucrătorii lui Dumnezeu vor fi amintiți și răsplătiți întru veșnicie. Mai mult, cei ce fac binele vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci (Daniel 12,3).

Îngăduiți Celui Atotputernic să facă din voi clădirea sfântă în care să locuiască pentru a-Și împlini voia desăvârșită. Băiatul care a dat cele cinci pâini și doi pești, pentru ca Isus să poată hrăni mulțimea de cinci mii de bărbați, fără a număra femeile și copiii, s-a întors acasă cu 12 coșuri pline (Matei 14,20; Marcu 6,43; Luca 9,17; Ioan 6, 13). Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra (Luca 6:38). Amin!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares