David încheie Psalmii 30 rugându-se să fie ascultat de Domnul. Mai mult, cere milă și ca El să-i fie ajutorul. Cererea lui a fost dreaptă. Dacă nu este pentru a fi auzit, atunci de ce să te rogi? Ce este omul dacă Cel Atotputernic nu Se îndură de el? Suntem atât de departe de locul pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru noi încât, fără mila sfântă, nu-L vom găsi niciodată. În sfârșit, El fiindu-ne Ajutorul, problemele ni se termină.

În jertfa Sa, Isus a făcut pe Dumnezeu să ne transforme jalea în bucurie. Astăzi, nu trebuie să ne uităm la un crucifix și să plângem pentru că Isus a mers pe cruce în numele nostru, ci ar trebui să ne bucurăm că El a plătit prețul mântuirii noastre. Acum, oricine crede în Evanghelie și primește mila sfântă poate spune: „Din moment ce Domnul îmi este Ajutorul, de ce altceva aș mai avea nevoie?”

Cel Preaînalt ne-a dezlegat sacul de jale și de umilință și ne-a încins cu bucurie. Nu e posibil ca cei mântuiți să trăiască cu capul plecat, plângând din cauza situației lor rușinoase. Astăzi, trăim în poziția glorioasă a copiilor răscumpărați. Suntem liberi și, de aceea, trebuie să dăm dovadă de fericire deplină în fața Tatălui nostru. Cine are hainele bucuriei nu trebuie să le schimbe niciodată cu cele ale umilinței. Aleluia!

Toate acestea sunt pentru ca în slava noastră, strălucirea de a fi fii ai Celui Atotputernic, să cântăm laude Lui. Înțelegându-ne locul înaintea Domnului și a oamenilor, vom merge cu capul sus, cu lumina strălucind pe fețele noastre, ceea ce va fi un mesaj pentru cei care nu s-au hotărât încă să părăsească Egiptul spiritual și să meargă la Casa libertății. Astăzi, ființa noastră este glorioasă, deoarece transmite iubirea și pacea Celui Preaînalt.

Gloria noastră nu poate rămâne tăcută. În fiecare clipă, trebuie să ne bucurăm înaintea Celui care ne-a iubit atât de mult încât L-a dat pe singurul Său Fiu să moară în locul nostru. Ați fost izbăviți de sclavie. Puteți sărbători pururea acest fapt, pentru că ați fost încununați. Cei mântuiți sunt asemenea celor asupriți, care, după ce au fost eliberați, s-au îmbrăcat cu haine noi și, la picioarele lui Hristos, s-au așezat cu judecată deplină.

Rușinea ne-a fost ștearsă, durerea ne-a încetat, problemele ne-au fost rezolvate. Acum trebuie doar să trăim așa cum vrea Domnul. Nu putem rămâne tăcuți față de ceea ce El a făcut pentru noi, chiar dacă suferim ca Petru și Ioan în mâinile preoților necredincioși. Dacă se întâmplă acest lucru, va fi ca un dar frumos de la Cel Atotputernic pentru noi. Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit de la El.

Bucurați-vă! Plânsul ne-a devenit vesel, pentru că ne-a fost luată umilința. În slava voastră, trebuie să cântați laude lui Dumnezeu. Spuneți-I că Îl veți lăuda pe vecie. La asta se așteaptă Cel Atotputernic, pentru că atunci când le vorbiți altora despre faptele Sale în viețile voastre, Îl lăudați. Amin!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares