Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.
1 Timotei 1.5
Pentru binele nostru, Domnul a creat poruncile și ne cere să le respectăm. Ele sunt împărțite în două grupe: negative și pozitive. Acestea sunt, de asemenea, împărțite în generale (comune tuturor) și personale (prin care unii oameni sunt chemați la misiuni speciale). Cele negative se referă la interdicții, precum furtul, adulterul etc. Cele pozitive se referă la promisiunile făcute nouă, care sunt obligatorii.
Dându-ne poruncile Sale, Domnul vrea fericirea noastră, iar noi, ascultându-le, ne dovedim dragostea pentru Dumnezeu. Astfel, El ne poate iubi – să aibă și să împlinească ceea ce El a promis. Isus a spus: Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui (Ioan 14:21). Este oare vreun lucru mai bun?
Mai mult de atât, vom avea dragostea care vine dintr-o inimă curată. Este evident că Domnul purifică interiorul celor care îndeplinesc voia Sa. Ori, după spusele lui Isus, oricine are inima curată va vedea pe Dumnezeu (Matei 5,8). Aceasta este o condiție pentru ca noi să urcăm pe munte, să fim în locul sfânt și să primim binecuvântarea (Psalmi 24.4,5). Fără îndoială, faptul că suntem izbăviți de rău este suficient pentru a trăi bine.
Mulți oameni nu pot scăpa de răul care îi acuză zi și noapte și, deși se străduiesc, nu au nici un moment de liniște. Ei se întreabă: „De ce fac lucruri greșite?” Din păcate, nu au învățat calea ușoară și pașnică de a se elibera de faptele rele; prin urmare, unii trăiesc bolnavi și nefericiți.
Cei ascultători nu numai că trăiesc eliberați de orice mustrare a conștiinței, ci și dobândesc sentimentul că au făcut numai lucruri bune. Astfel, cred în cuvintele Domnului și își împlinesc dorințele. În plus, Dumnezeu îi aude și le răspunde de bunăvoie. Totul începe prin a lua seama la poruncile sfinte. Câștigul este doar al nostru!
O altă virtute care decurge din păzirea poruncilor este credința neprefăcută, ce lucrează. Nu putem crede în Dumnezeu și, în același timp, să nu avem o credință puternică. Nu este nimic mai trist decât să fii atins de vreun rău și să nu poți scăpa de el. În spatele oricărei situații proaste, se află un duh rău. Dar, cu credință sinceră, îl biruim de fiecare dată.
Față de toate aceste lucruri, trebuie să cerem Tatălui ca poruncile Sale să fie biruitoare. Pe de altă parte, cei care știu ce trebuie să facă, dar nu o fac, sunt candidați pentru a fi atinși și nimiciți de cel rău. Prin urmare, înfăptuirea a ceea ce dorește Dumnezeu este un lucru foarte bun.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares