Ce frumos! Nimic nu ne va împiedica să mergem la Mântuitorul. Chiar dacă Iadul închide cărările pentru a ne opri, vom ajunge în locul pe care Dumnezeul nostru l-a arătat. Oricât de dificilă ar fi călătoria, El ne va duce în locul hotărât. Nu vom rata calea, pentru că lumina lui Dumnezeu ne va lumina și ne va arăta pe unde trebuie să pășim. Urmând pe Domnul, nu ne vom împiedica și nici nu vom întârzia vreodată să ajungem la Sion.

Drumul nostru este plin de bucurie, libertate deplină și supunere totală față de Dumnezeu. Pe măsură ce suntem călăuziți, ne bucurăm de înălțimea Sionului, Biserica lui Isus. De fapt, trebuie să ajungem la înălțimea staturii plinătății lui Hristos (Efeseni 4:13) și, până nu ajungem acolo, nu ne vom da bătuți. Cu puterea credinței în Isus, nimic nu ne va despărți de dragostea Lui (Romani 8,35). Misiunea noastră va fi îndeplinită cu succes.

Avem o misiune dată de Cel Atotputernic pentru a ne bucura de bunurile pe care El ni le-a destinat. Prin urmare, nu putem pierde timpul. Când găsim această comoară în țarină, trebuie să o ascundem, să vindem tot ce avem și să luăm în stăpânire această proprietate, care, de altfel, este gratuită (Matei 13,44). A vinde, în acest context, înseamnă a lăsa deoparte învățăturile contrare Cuvântului și a urma ceea ce ne este dat în Cartea Sfântă.

Printre bunătăți, avem grâu, must și untdelemn. Grâul este hrană pentru trup, care, fiind templul Domnului, trebuie hrănit pentru a putea adăposti pe Învățător. Mustul se referă la suflet, care ne va aduce bucuria de a trăi în prezența sfântă și de a-I sluji lui Dumnezeu. Untdelemnul se referă la ungerea din Ceruri, care ne va face în stare să facem ceea ce este plăcut Tatălui și să-L slăvim.

Mieii și vițeii reprezintă jertfa pe care trebuie să o facem pentru a lăuda pe Dumnezeu. Aceste două făpturi au fost folosite ca simboluri deoarece, în Vechiul Testament, era obișnuit să se ofere animale Domnului. Odată cu venirea Mielului lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii, jertfele au devenit spirituale, roade ale buzelor care Îl fac pe Domnul să se bucure. Toate acestea sunt la dispoziția noastră și ne vor face bine dacă le practicăm.

În cele din urmă, promisiunea spune că sufletul nostru va fi ca o grădină bine udată. Așa ar trebui să fie viața noastră, pentru că atunci când grădina este bine udată, este ceva frumos de văzut. Așa dorește Dumnezeul nostru să fim mereu. Vezi dacă ai fost ca o grădină bine îngrijită sau ca un câmp abandonat, unde cresc buruieni și nu se găsește nimic care să poată hrăni foamea celor rătăciți.

Cel Preaînalt spune că nu vom mai tânji niciodată. Ce imagine minunată ar fi dacă toți creștinii ar trăi așa! Avem promisiunea că vom fi precum o grădină bine udată. Cercetează-te ca să nu-L faci de rușine pe Domnul.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares