Când Israel era brațul Domnului, Dumnezeu a făcut minuni prin acest popor; însă, când l-a respins pe Cel care făcuse Legământul cu Avraam, a devenit o ramură uscată, fără vlagă. În istoria Bisericii s-a întâmplat același lucru. Când Constantin a emis celebrul decret prin care hotăra că credința creștină va fi religia oficială a Imperiului Roman, cei ce nu au fost născuți din nou au devenit ”creștini” și, pentru că nu credeau potrivit Bibliei, Cel Preaînalt a încetat să mai opereze în lucrarea Sa.

Este adevărat, însă, că unele grupuri mici au continuat să facă voia Tatălui, dar marile lucrări au încetat și, ca urmare, s-au creat reguli omenești, cerând respectarea preceptelor religioase. Drept rezultat, au făcut din Biserică o religie umană fără autoritate sfântă, dar cu multă putere politică și financiară. Din brațul Domnului, ea a devenit puternică în brațul cărnii, dar golită de puterea Duhului Sfânt. Ce tragedie!

Isaia a simțit aceasta și, îndemnat de Domnul, a scris că Biserica trebuie să se trezească. Cum a fost folosit să spună asta de două ori, putem fi siguri că Dumnezeu avea grabă pentru această trezire. Cu toate acestea, a fost nevoie de puțin mai mult de 600 de ani pentru ca creștinii să fie botezați din nou în Duhul Sfânt, iar darurile Lui să fie date din nou pentru a putea lucra. Acsta a început să se întâmple în Los Angeles, Statele Unite, în 1906.

Așa cum în vremurile din vechime când erau la putere Moise, Iosua, David, judecătorii și alți împărați buni, Israelul era biruitor prin voia Domnului, și astăzi trebuie să trecem prin aceeași experiență. Fie ca cei mântuiți să se străduească să împlinească planul sfânt, pentru că, fără brațul Lui, Cel Preaînalt nu poate face nimic. Când a fost comparat cu o viță de vie, Isus a spus clar că Vița nu poate face nimic de una singură. Noi suntem ramurile!

Biserica trebuie să se întărească din nou, așa cum a spus Isus când a vorbit despre Duhul Sfânt, cu care am fost unși și pregătiți pentru orice lucrare bună. Această putere ne-a fost dată, acum nu ne rămâne decât să o căutăm și să îndeplinim scopul lui Dumnezeu de a supune răul, de a elibera robii lui Satana și de a folosi ungerea de Sus pentru a face ca lucrările Sale să prevaleze. Cel mai bun lucru este că Domnul a spus că Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi (Hagai 2.9).

Ca inspirație și rezultate, trezirea trebuie să fie ca în zilele Bisericii din vechime și mai mare decât cea care a avut loc cu Avraam, care, auzind că nepotul său a fost luat captiv de către patru împărați care l-au supus pe împăratul Sodomei, Gomorei și altor cetăți, a înarmat trei sute optsprezece slujitori născuți în casa lui și s-a dus la război împotriva lor, biruindu-i. Nu putem irosi puterea care ne-a fost dată!

Ungerea a fost atât de mare încât inima prostituatei Rahab s-a frânt și, riscându-și propria viață, a primit iscoadele și le-a ascuns. Trebuie să vedem Biserica Domnului înaintând întru slava puterii sfinte și ducând Vestirea cea Bună în cele patru colțuri ale lumii.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares