Iacov a fost folosit pentru a ne da lecții minunate, iar cea despre dragostea pe care o avea pentru Iosif și pentru ceilalți fii și fiice ale lui este frumoasă. Aceasta ne învață să nu renunțăm niciodată la copiii noștri – naturali și spirituali. În ciuda faptului că îi iubea pe cei pe care i-i încredințase Dumnezeu, patriarhul nu s-a temut să-l mustre pe Ruben, întâiul născut, când a păcătuit, și apoi să-l dezmoștenească, pentru că s-a culcat cu concubina tatălui său, mama lui Dan și a lui Neftali, frații vitregi ai lui Ruben.

Într-un fel, Iacov Îl simbolizează pe Domnul Isus, care, pentru a avea o familie slăvită pentru Sine, a luptat în toate felurile pentru a ne scoate din mâinile vrăjmașului. Învățătorul nu renunță niciodată, chiar și atunci când, într-un moment de slăbiciune, ne întoarcem să facem voia celui rău. Această fermitate a Celui Atotputernic ne impresionează, întrucât sunt cazuri în care mulți frați în credință se lasă înșelați de minciunile satanice și provoacă durere în Trupul lui Hristos, dar, cu dragoste, El i-a mântuit.

Iacov a muncit șapte ani pentru a o avea alături pe Rahela (femeia pe care o iubea). Când a fost înșelat de socrul său și a primit-o pe Leia, nu dat înapoi să muncească încă șapte ani. Apoi, deși salariul i s-a schimbat de zece ori, a crezut că Domnul nu-l va lăsa să sufere o pierdere. Doar cei care privesc la Autorul credinței noastre pot avea o atitudine asemănătoare, pentru că, chiar dacă situația pare ilogică, trebuie să stăruiască până la capăt.

Nu există nicio mângâiere pentru un copil care se pierde, deoarece sentința pronunțată la Judecata cea mare va fi valabilă pe vecie. Prin urmare, trebuie să luptăm pentru a nu lăsa ca nicio parte din moștenirea lui Dumnezeu să se piardă. Osânda poate fi îndreptată asupra celor care, în mod conștient, au refuzat iertarea Tatălui și, de asemenea, asupra celor care nu au făcut ceea ce ar fi trebuit pentru a izbăvi o astfel de viață. Doar din cauza faptului că cineva s-a pierdut din cauza noastră, suferința ne va fi mare și nesfârșită.

Iacov fiind cuprins de o mare durere, fiii mincinoși care au scornit povestea că o fiară sălbatică l-ar fi sfâșiat pe Iosif, au încercat să-l consoleze cu răceală, dar un cuvânt neadevărat nu alină niciodată o inimă îndurerată și înșelată. Numai cei care slujesc lui Dumnezeu au puterea de a consola, vindeca și ridica pe cei căzuți. Dacă cineva își ascunde greșeala față de celălalt și, în același timp, încearcă să-l ajute, nu va avea succes.

De ce nu i-a dat Dumnezeu lui Iacov puterea de înțelege că versiunea spusă de fiii săi este o minciună? Probabil că a făcut-o. Cu toate acestea, pentru că inima patriarhului era plină de mâhnire (sau poate pentru a ne învăța o lecție atât de prețioasă), nu și-a dat seama că e o minciună. Auzind vestea mincinoasă, a crezut, în inima sa, că se va pogorî la fiul său în mormânt, dar până la urmă s-a dus să-l întâmpine în Egipt.

Învață cu Duhul Sfânt să lupți pentru cei pe care ți i-a dat Dumnezeu în familie, dar și în lucrarea sfântă, care-ți este familia întru veșnicie. Nu părăsi pe niciunul dintre ei până când nu se vor converti, altfel ești de cealaltă parte, și nu înaintea Domnului. Ai puterea de a păzi ceea ce ți s-a dat.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares