Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
1 Corinteni 10.32
Nu numai adulterii, corupții, hoții și alți criminali au o atitudine jignitoare față de Biserica Domnului și societate prin faptele lor rele, ci și mulți alți frați care au permis să fie folosiți în acest sens. De ce unii oameni mântuiți nu trăiesc conform locului lor în Hristos, lăsându-se înșelați de ispite? Trebuie să avem grijă de Numele bun care ne-a fost dat. Mai mult, și cei care își bat aproapele pot fi osândiți de Judecătorul cel drept.
Toată lumea așteaptă mult mai mult de la cei ce fac parte din Trupul lui Hristos decât de la alți oameni. Prin urmare, așa cum ne-a învățat Isus, neprihănirea noastră trebuie să o depășească cu mult pe cea a cărturarilor și fariseilor – cei care s-au străduit cel mai mult să pară drepți, deși strădania lor nu a fost altceva decât ipocrizie (Matei 5,20). Dacă cei mântuiți nu păzesc legea lui Dumnezeu, atunci cine o va păzi? Pregătiți-vă, căci judecata veșnică va începe în casa lui Dumnezeu și va fi fără milă.
Nu ne putem aștepta ca cei rătăciți să respecte niciunul dintre standardele morale pe care, ca oameni mântuiți și slujitori ai Domnului, suntem cu adevărat obligați să le urmăm. La urma urmei, numai cei născuți din nou nu se mai află sub stăpânirea împărăției întunericului și, prin urmare, pot rezista ispitelor și le pot birui. Unul dintre cele mai importante mesaje pe care un rătăcit îl poate auzi de la Domnul poate fi despre exemplul nostru. Prin urmare, cereți lui Dumnezeu să vă dea harul bunei purtări.
Fără nicio îndoială, mulți dintre cei rătăciți încearcă din răsputeri să trăiască drept, ceea ce fac pentru o anumită perioadă de timp; însă, când ispita este pregătită în Iad, numai cei care au Duhul lui Dumnezeu sunt capabili să-i facă față și să nu se supună voinței celui rău. Unul dintre secretele pentru a nu ceda diavolului este să umbli în Duhul sfânt, pentru că atunci nu vei ceda poftelor – dorințelor nestăpânite – ale cărnii.
Este inevitabil și de netăgăduit ca prilejurile de păcătuire să apară. Față de asta, mustrarea lui Isus este: Vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Matei 18.7b). Cine contribuie sau face ca un micuț care crede în Domnul să se abată va plăti un preț foarte mare. Un astfel de om este mai bine să fie aruncat în mare cu o piatră de moară legată de gât. Însă, de ce să plătiți un preț mare dacă aveți posibilitatea de a fi răsplătiți de Judecătorul cel drept?
Trebuie să veghem și să ne rugăm, căci diavolul va face tot posibilul să ne facă rău. Dacă reușește să ne folosească pentru a da prilej de păcătuire, cu siguranță ne va dăuna enorm acum, dar și întru veșnicie. Cei care slujesc lui Dumnezeu cu sinceritate și smerenie nu se vor angaja niciodată în fapte care îi vor descalifica în Ziua cea Mare; dimpotrivă, vor avea succes la întoarcerea preiubitului Mântuitor.
Nu este suficient ca cineva să se străduiască să creadă în lucrările minunate ale lui Dumnezeu și să fie fericit în veșnicie. Chiar de ați primit multe binecuvântări, dacă sunteți implicați în vreun lucru care nesocotește sau face pe un copil al lui Dumnezeu să-și slăbească credința și să se abată, neprihănirea de care ați dat dovadă de-a lungul vieții nu vă va ajuta. Trăiți cu ochii ațintiți către răsplata veșnică.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares