În capitolul al 14-lea din Exod, versetul 21, este scris despre vântul din răsărit care a suflat toată noaptea și a făcut să se despartă Marea Roșie. Însă, asta este ceea ce necredincioșii puteau vedea și simți. De fapt, ceea ce a despărțit marea a fost un alt tip de vânt: cel care ieșea din nările Domnului. Tot ceea ce vine de la El este dincolo de înțelegerea omului. De aceea, nu te teme să folosești ungerea pe care ți-o dă El, pentru că este superioară puterii vrăjmașului.

Cum a fost posibil ca acel vânt să fie atât de puternic, încât să separe apele mării în două și să servească drept ziduri mari de izolare, astfel încât poporul lui Dumnezeu să poată trece pe uscat și nimeni să nu fie doborât? Ori, Cel Preaînalt folosește fenomenele naturale pentru a-Și arăta măreția, dar, de fapt, El a fost cel care a făcut acea lucrare extraordinară cu respirația Sa. Așa lucrează El când Îl chemăm.

Vântul din răsărit, chiar având reputația de a produce furtuni, trebuie să fi avut o viteză foarte mare pentru a face acea lucrare. În același timp, ar trebui să fie „bine instruit” pentru a nu răsturna bătrânii și copiii, oile și alte animale domestice pe care evreii le-au luat cu ei. Când va veni sfârșitul vremurilor, Isus, cu suflarea gurii Sale, îi va nimici pe cei răi (2 Tesaloniceni 2.8-10). Atunci va veni sfârşitul anunţat al tuturor lucrurilor.

Ceea ce a despărțit de fapt acele ape a fost suflarea lui Dumnezeu prin nările Sale. Acest lucru a fost suficient pentru a reține apele de parcă ar exista un perete invizibil ca oțelul, de mare grosime, într-o clădire bine făcută. El a făcut ca apele să se adune și astfel au rămas până când israeliții au terminat de traversat spațiul ce s-a deschis.

Lucrarea vântului lui Dumnezeu a fost mare în noaptea aceea. În mijlocul mării, valurile s-au închegat și apoi s-a format o vale, unde, încă de la creație, parcă a existat un pod scufundat, între 20 și 60 de metri adâncime, care a fost drumul pentru aproximativ 3 milioane de oameni care au trecut pe uscat cu animalele lor.

Asta ne învață că Domnul nu-Și măsoară eforturile pentru a-Și împlini voia în rândul omenirii. Chiar dacă nu vedem sau înțelegem ceea ce face El, beneficiem de faptele Sale. Dacă avem voința Celui Atotputernic de a ne ajuta, de ce nu credem în ceea ce El promite că va face pentru noi? Cu siguranță va fi ceva măreț. Nu-ți fie teamă să ai încredere în El, care este Făcătorul de minuni.

Lasă ca Cel Atotputernic să trimită vântul Său înțelept, pentru că lucrarea Lui trebuie să fie făcută în veacul nostru. Oamenii care au trăit în trecut nu au fost iubiți mai mult decât noi și nici mai puțin. Cu toate acestea, prin faptele multor oameni, aceștia au fost mult mai înțelepți. Cei care nu cred în promisiunile sfinte irosesc mult din ceea ce El poate face.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares