Nu întotdeauna pentru faptul de a face bine primim aplauze, ci persecuții. Însă, nu trebuie să ne temem niciodată de ele, pentru că, de multe ori, datorită faptului că structura noastră este fragilă, Dumnezeu le îngăduie pentru ca noi să fim la picioarele Lui și să primim întărirea Lui. Astfel, nu vom rătăci și nu vom cădea în păcat; altfel, vom afla moartea duhovnicească, despărțirea veșnică de El.

Apostolii au fost amenințați pentru că au rostit Cuvântul puternic al lui Dumnezeu, dar lor nu le-a păsat, pentru că, fiind sub poruncile lui Dumnezeu, știau că nu vor suferi niciun rău. Ca slujitori ai Celui Preaînalt, trebuie să ascultăm de ceea ce spune Păstorul cel Bun. Cei fricoși trebuie să se roage pentru a se întări, pentru a nu lăsa deschizături lucrărilor diavolului.

Preoții nu știau ce să facă cu acești oameni. După ce au primit răspunsul de la apostoli, care și-au reafirmat credința în Hristos, sfletul li s-a cutremurat. Nu contează cui propovăduim; dacă avem ungerea Domnului, El ne va folosi, ne va duce acolo unde a plănuit și va merge înaintea noastră să ne deschidă ușile. Cele pe care El le deschide nu vor fi niciodată închise, iar cele pe care El le închide niciodată nu vor fi deschise.

Chiar simțind că acești oameni au o putere mai mare decât cea a omului, care, fără îndoială, a venit de la Dumnezeu, autoritățile iudee nu s-au plecat în fața Celui Preaînalt și au continuat cu purtarea lor rea. Din păcate, acest lucru s-a întâmplat multor oameni, care, în loc să asculte ce le spune sau le arată Dumnezeu, se închid în ei. În cele mai multe cazuri, nu vor mai avea parte de alte asemenea oportunități. Bieți religioși!

Nu era niciun motiv de pedepsire, așa că apostolii au rămas liberi. Cine poate găsi vreo vină celor care, pentru că slujesc lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată găsiți vinovați? Când Duhul Sfânt călăuzește omul pe Calea cea bună, purtarea lui este cea mai bună. Ori, cei care sunt călăuziți de Dumnezeu sunt copiii Lui; prin urmare, a căuta călăuzirea Domnului ar trebui să fie scopul tuturor.

Decizia de a-i elibera pe ucenici din pricina oamenilor a arătat că acei religioși erau cu totul în greșeală, pentru că, în loc să se teamă de Dumnezeu, se temeau de oameni. Acest lucru s-a întâmplat în toată lumea. Prigonirea celor care Îi slujesc lui Isus are loc întotdeauna din motive zadarnice și, în unele cazuri, chiar viclene și criminale. În Ziua Judecății, mulți oameni vor dispera pentru că au avut ocazia, dar au refuzat să fie mântuiți.

Prin miracolul săvârșit de apostoli, au propovăduit mesajul care a umplut poporul de speranță și credință. Astfel, mai mulți oameni au fost vindecați și și-au schimbat modul de a trăi, convertindu-se și începând să facă voia sfântă. Asta sigur l-a îndepărtat pe diavol.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares