După predica de pe munte, un lepros s-a apropiat de Isus și i-a spus că El poate să-l vindece dacă vrea. Răspunsul Învățătorului a fost unul neînduplecat, după cum citim în Marcu 1.41. A auzit suficient pentru a primi binecuvântarea, dar a preferat să se comporte ca un religios. Nu avea nevoie să se apropie de Învățător (făcuse asta ascultând Cuvântul) sau să-L implore, să îngenuncheze și să spună „dacă vrei”. Credința pe care avea să o primească era suficientă pentru a-l vindeca.

Isus a fost cuprins de îndurare, dar și indignat de răul pe care învățătura omului îl face oamenilor și îi determină să încerce totul în nerăbdarea lor de a primi răspuns de la Dumnezeu, mai puțin să acționeze prin credință – ceea ce îi place cu adevărat Domnului. Nu vei obține nimic de Sus dând din picioare și încercând să binecuvântezi pe Dumnezeu, ci aflând ceea ce îți aparține, însușinduți-l și apoi lăudându-L pentru darul primit.

Mulți sunt oamenii care nu primesc vindecare, iertare, prosperitate sau orice altă binecuvântare pentru că nu acționează așa cum i-a învățat Domnul. După ce ai primit credința, trebuie să poruncești răului să plece și să crezi că ceea ce spui se va împlini. Astfel, orice vei cere ți se va face (Marcu 11:22,23). Dacă ai primit pe Isus ca Mântuitor, ești un copil al lui Dumnezeu și împreună-moștenitor cu Hristos a ceea ce Tatăl spune că este al nostru.

Mulți propovăduitori, după ce au transmis mesajul care a produs credință în oameni, spun că, probabil, Dumnezeu va lucra în ei. Aceasta este o mare greșeală cauzată de faptul de a nu crede în ceea ce slujesc sau de a nu fi siguri că Tatăl îi va asculta. Felul nostru de vorbire trebuie să fie da, da; nu, nu (Matei 5,37). Când procedează astfel, aceștia distrug încrederea pe care o aduseseră oamenilor, iar acest lucru mânie pe Domnul!

Isus S-a mâniat când i-a văzut pe schimbătorii de bani și vânzătorii de porumbei făcând din casa lui Dumnezeu o groapă de hoți. Preoții, cărturarii, fariseii și bătrânii poporului erau zeloși să țină Sabatul, dar nu le păsa de comerțul în casa sfântă. Văzând aceasta, Învățătorul a luat o frânghie, a făcut din ea un bici și i-a biciuit pe cei care foloseau templul în scopuri necinstite. El face și astăzi la fel.

În Capernaum, cuvântul slujit de Hristos a luminat o femeie gârbovă. Când a văzut-o că nu avea atitudinea potrivită, El a chemat-o și i-a spus că este izbăvită de rău. Cum aceasta nu făcea nimic, El și-a întins mâinile peste ea, și ea s-a îndreptat. Fruntașul sinagogii era furios. Isus, însă, a fost indignat de reacția lui rea, numindu-l fățarnic, pentru că a face bine este mai important decât regulile religioase.

Mântuitorul trebuie să fie mâniat pe noi, căci ar trebui să ne uităm la El ca la un exemplu, pentru ca, așa cum a făcut El, să facem și noi. Hristos ne-a chemat să facem lucrarea Lui, nu a noastră. El ne-a dat Duhul Său pentru a-i vindeca pe bolnavi și izbăvi pe cei asupriți. Dacă nu facem asta, suntem slujitori necredincioși.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares