Intenția fariseilor, când s-au apropiat de Isus, a fost de a avea un motiv pentru a-L acuza pe Învățător. Cu toate că El era Dumnezeu și, prin urmare, Atotștiutor în toate cele, aceștia au vrut să găsească punctul în care El contrazicea Legea, cât și ce era greșit în predica Lui. Bieții farisei! Erau înaintea Celui Atotștiutor, care nu ar spune niciodată nimic greșit. Ar fi trebuit să stea la picioarele Lui și să învețe să iubească Adevărul.

Totul a conlucrat pentru a le oferi situația ideală din care, potrivit gândurilor lor, Fiul lui Dumnezeu să nu poată scăpa. Însă, așa cum s-a întâmplat lui Isus, tot așa ni se poate întâmpla și nouă. Ori, de trăim înaintea lui Dumnezeu, vom ști cum să ieșim din orice lucru neprevăzut și chiar din cele pregătite să ni se facă rău. Trebuiau să învețe că cel care umblă în lumină nu se poticnește, pe când cel care umblă în întuneric, da.

Mintea necurată este vicleană, întrucât nu se supune stăpânirii lui Dumnezeu și, aproape întotdeauna, când are nevoie de ajutorul sfânt, se arată „nevinovată” și chiar îl face pe om să-și ascundă purtarea rea pentru a nu părea că este în greșeală. Omul care se dedă păcatului își primește de la sine pedeapsa pentru greșelile sale și, chiar dacă se ascunde pentru a părea că nu este nimic în neregulă cu el, chiar modul de a merge îl denunță ca un nelegiuit.

În acea zi, Isus stătea în templu și propovăduia Cuvântul, când a fost întrerupt de o situație foarte neobișnuită. O femeie, care fusese prinsă în adulter, a fost luată și aruncată la picioarele Lui. Cum nimeni nu vine la Hristos dacă Tatăl, care L-a trimis, nu-l aduce, El știa că întâmplarea se va transforma într-o altă pildă. Fariseii au crezut că vor veni cu ceva cu care să-L acuze, dar au primit o lecție care i-a făcut de rușine.

Acei bărbați s-au întrebat dacă va fi ucisă cu pietre așa cum prevedea Legea sau dacă se va folosi îndurarea despre care El vorbea atât de mult. Ei bine, ei erau apărători fermi ai Legii lui Moise și, în gândirea lor, dacă Isus ar fi contrazis preceptul legal despre cel care greșește, ar fi avut dovezi pentru a-L incrimina și ucide. Dar cine poate birui pe Acela care este Judecătorul cel veșnic, în a cărui gură nu s-a găsit niciodată viclenie? A fost dovedit că toată lumea are nevoie de Mântuitorul.

Învățătorul a stat pe gânduri, lăsând situația să se aprindă. Astfel, El a putut să-i învețe ceva care nu numai să le servească lor, ci și oricărui om, din orice loc și vremuri, care ar auzi despre asta. Dacă ai întrebat ceva pe Dumnezeu și nu ai primit răspuns, înseamnă că acest lucru s-a întâmplat pentru binele tău; la urma urmei, sunt lucruri mai importante de rezolvat, astfel încât, la momentul potrivit, să biruiești probleme mai mari decât cea prezentă.

Cum fariseii insistau, Învățătorul s-a îndreptat, încetând de a scrie pe pământ și le-a spus că cel dintre ei care era fără păcat să arunce prima piatră împotriva ei. Drept rezultat, începând cu cel mai mare până la cel mai mic, au plecat cu toții, pentru că nu era nici măcar unul fără păcat. Când Dumnezeu vorbește, nu există nicio modalitate de a se opune, ci de a se supune.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares